banalizare definitie

2 intrări

23 definiții pentru banalizare

banalizá vtr [At: DA ms / Pzi: -zéz / E: fr bandiser] 1-2 A deveni (sau a face să devină) banal (2).
banalizáre sf [At: DA ms / Pl: ~zări / E: banaliza] Transformare în ceva banal Si: banalizat1.
BANALIZÁ, banalizez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină banal. – Din fr. banaliser.
BANALIZÁRE s. f. Faptul de a (se) banaliza. – V. banaliza.
BANALIZÁ, banalizez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină banal. – Din fr. banaliser.
BANALIZÁRE s. f. Acțiunea de a (se) banaliza. – V. banaliza.
BANALIZÁ, banalizez, vb. I. Refl. A deveni banal. ♦ Tranz. A face să devină banal.
BANALIZÁRE s. f. Acțiunea de a (se) banaliza.
BANALIZÁ, banalizez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină banal. – Fr. banaliser.
BANALIZÁRE s. f. Acțiunea de a (se) banaliza.
banalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 banalizeáză
banalizáre s. f., g.-d. art. banalizắrii
banalizá vb., ind. prez. 1 sg. banalizéz, 3 sg. și pl. banalizeáză
banalizáre s. f., g.-d. art. banalizării
BANALIZÁ vb. a vulgariza.
BANALIZÁRE s. vulgarizare.
BANALIZÁ vb. I. tr., refl. A face să devină sau a deveni banal. [P.i. -zez. / < fr. banaliser].
BANALIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) banaliza. [< banaliza].
BANALIZÁ vb. tr., refl. a face să devină, a deveni banal. (< fr. banaliser)
A BANALIZÁ ~éz tranz. 1) A face să se banalizeze; a trivializa. 2) A trata în mod simplist; a vulgariza; a trivializa. /<fr. banaliser
A SE BANALIZÁ mă ~éz intranz. A deveni banal; a căpăta caracter banal; a se trivializa. /<fr. banaliser
BANALIZA vb. a vulgariza. (~ știința.)
BANALIZARE s. vulgarizare. (~ științei.)

banalizare dex

Intrare: banaliza
banaliza verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: banalizare
banalizare substantiv feminin