banalitate definitie

14 definiții pentru banalitate

banalitáte sf [At: BRĂTESCU-VOINEȘTI, ap. DA / Pl: ~tați / E: fr banalité] 1 Caracterul a ceea ce este banal (1). 2 Fel de a fi comun și lipsit de originalitate. 3 (Ccr) Lucru banal (1). 4 (Fig) Idee banală (1) Si: platitudine, prozaism.
BANALITÁTE, (2) banalități, s. f. 1. Caracterul a ceea ce este banal; fel de a fi comun și lipsit de originalitate. 2. (Concr.) Lucru banal, vorbă banală, idee banală. – Din fr. banalité.
BANALITÁTE, banalități, s. f. 1. (La sg.) Caracterul a ceea ce este banal; fel de fi comun și lipsit de originalitate. 2. (Concr.) Lucru banal, vorbă banală, idee banală. – Din fr. banalité.
BANALITÁTE, (2) banalități, s. f. 1. Faptul de a fi banal; fel de a fi comun și lipsit de originalitate. Banalitatea unui subiect. 2. (Concretizat) Lucru banal, idee banală. Vorbește banalități. ▭ Nu știu de ce cînți atîtea banalități! se burzuluiește Stănică. Numai frumos nu-i cîntecul tău! CĂLUGĂRU, O. P. 195.
BANALITÁTE, banalități, s. f. 1. (La sg.) Caracterul a ceea ce e banal; fel de a fi comun și lipsit de originalitate. 2. (Concr.) Lucru banal, idee banală. – După fr. banalité.
banalitáte s. f., g.-d. art. banalitắții; (lucruri, vorbe, idei) pl. banalitắți
banalitáte s. f., g.-d. art. banalității; (lucruri, vorbe) pl. banalități
BANALITÁTE s. platitudine, prozaism, loc comun, (livr.) truism, (fig.) proză.
BANALITÁTE s.f. 1. Lipsă de originalitate. 2. Lucru obișnuit, comun. 3. (La pl.) Nume dat în evul mediu, în Europa apuseană, dreptului exclusiv al seniorului de a ține moară, cuptor, teasc și animale de reproducție, pentru folosirea cărora țăranii plăteau o taxă. [Cf. fr. banalité].
BANALITÁTE s. f. caracterul a ceea ce este banal; platitudine. ◊ lucru obișnuit, comun. (< fr. banalité)
BANALITÁTE ~ăți f. 1) Caracter banal. 2) la pl. Lucruri banale; vorbe banale. A spune ~ăți. [Art. banalitatea; G.-D. banalității] /<fr. banalité
banalitate f. 1. lucru banal; 2. pl. idei comune, vorbe de rând.
*banalitáte f. (fr. banalité). Caracteru de a fi banal. Vorbă banală: a spune o banalitate. Pl. Ideĭ saŭ vorbe banale: a vorbi banalitățĭ.
BANALITATE s. platitudine, prozaism, loc comun, (livr.) truism, (fig.) proză. (A spus o ~.)

banalitate dex

Intrare: banalitate
banalitate substantiv feminin