bamă definitie

12 definiții pentru bamă

bámă sf [At: PISCUPESCU, O. 194/21 / V: (reg) -mbă- / Pl: ~me (reg) -mi / E: tc bamya, bamye] 1 Plantă leguminoasă, ierboasă, din familia mobaceelor, cu frunze mari verzi-închise, cu flori galbene având miezul brun sau violaceu și fructul în fonnă de capsulă cu numeroase semințe cenușii-verzui, cultivată ca plantă alimentară (Hibiscus esculentus). 2 (Pre) Fructul comestibil al bârnei (1).
BÁMĂ, bame, s. f. Plantă leguminoasă cu fructe păroase de culoare verde, comestibile (Hibiscus esculentus); p. restr. fructul acestei plante. – Din tc. bamya, bamye. Cf. bg. bamia.
BÁMĂ, bame, s. f. Plantă leguminoasă cu fructe păroase de culoare verde, comestibile (Hibiscus esculentus); p. restr. fructul acestei plante. – Din tc. bamya, bamye. Cf. bg. bamia.
BÁMĂ, bame, s. f. (Munt., Mold.; mai ales la pl.) Legumă de formă piramidală, cu cinci muchii, de culoare verde, acoperită cu perișori și plină de semințe cenușii-verzui; planta care produce această legumă (Hibiscus esculentus). Domnu Tase tîrguise pătlăgele roșii, cartofi noi, bame, toate pe alese. BASSARABESCU, V. 44. Grădinarii seamănă mai cu osebire... varza și ceapa, după aceea praz, ardei... bame etc. I. IONESCU, M. 357.
BÁMĂ, bame, s. f. Plantă leguminoasă al cărei fruct de culoare verde, acoperit cu perișori și plin de semințe, se folosește în alimentație; fructul acestei plante (Hibiscus esculentus). – Tc. bamja, bamje.
bámă s. f., g.-d. art. bámei; pl. báme
bámă s. f., g.-d. art. bámei; pl. báme
bámă (báme), s. f. – Plantă malvacee de uz alimentar, Hibiscus esculentus. – Var. bambă, bamie. – Mr. bamne, megl. bamnă. Tc. bamia (Șeineanu, II, 38; Lokotsch 210; Ronzevalle 47), de unde și ngr. μπάμια, alb. bamjë, bg., sb. bam(n)ja.
BÁMĂ ~e f. 1) Plantă legumicolă anuală, cultivată pentru fructele sale de forma unei capsule, folosite în alimentație. 2) Fructul acestei plante. /<turc. bamya
bame f. pl. (Mold. bambe) leguminoasă, în forma unei teci de ardeiu, plină de semințe, întrebuințată în bucătărie (Hibiscus esculentus). [Turc. BAMIA].
bámă f., pl. e (turc. [d. ar.] bamia). O plantă malvacee al căreĭ fruct, de forma unuĭ ardeĭ mic în 6-8 colțurĭ, se consumă ca legumă (hibiscus esculentus). Fructu acesteĭ plante. – În Mold. bambă.
BAMĂ, bame, s.f. Plantă anuală cultivată, din fam. malvaceelor (Hibiscus esculentus); fructul acesteia, în stare tânără, asemănător cu o păstaie (din punct de vedere botanic o capsulă), este folosit în alimentație ca o legumă; este cunoscută în țările orientale ca bamia, în cele occidentale drept okra, gumbo sau gombo, iar în cele anglofone și ca lady finger.

bamă dex

Intrare: bamă
bamă substantiv feminin