Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru balustru

bal├║str─â sf vz balustru
bal├║stru sm [At: ODOBESCU, S. II, 504 / V: -tr─â / Pl: ~u╚Ötri / E: fr balustre] 1 St├ólp (mic) de lemn, de piatr─â etc. care, ├«mpreun─â cu al╚Ťii la fel, formeaz─â o balustrad─â. 2 Compas special folosit pentru trasarea cercurilor foarte mici.
BALÚSTRĂ s. f. v. balustru.
BAL├ÜSTRU, balu╚Ötri, s. m. 1. Fiecare dintre st├ólpii de balustrad─â sau de parmacl├óc. 2. Compas special, folosit pentru trasarea cercurilor foarte mici. [Var.: bal├║str─â s. f.] ÔÇô Din fr. balustre.
BALÚSTRĂ s. f. v. balustru.
BAL├ÜSTRU, balu╚Ötri, s. m. 1. St├ólp de balustrad─â sau de parmacl├óc. 2. Compas special, folosit pentru trasarea cercurilor foarte mici. [Var.: bal├║str─â s. f.] ÔÇô Din fr. balustre.
BALÚSTRĂ s. f. v. balustru.
BAL├ÜSTRU, balu╚Ötri, s. m. Fiecare dintre st├«lpii mici (de lemn, de piatr─â etc.) fasona╚Ťi (adesea ├«n form─â de popic) ╚Öi form├«nd ├«mpreun─â o balustrad─â sau un parmacl├«c (la o scar─â, la un balcon, ├«mprejurul unei cl─âdiri etc.), V. parmac. Variant─â: balustr─â, balustre (ODOBESCU, S. II 504), s. f.
BALÚSTRĂ s. f. v. balustru.
BAL├ÜSTRU, balu╚Ötri, s. m. 1. Fiecare dintre st├ólpii mici (de lemn, de piatr─â etc.) fasona╚Ťi care formeaz─â ├«mpreun─â o balustrad─â sau un parmal├óc. 2. Compas alc─âtuit dintr-un bra╚Ť care se poate roti ├«n jurul axei reprezentate de cel─âlalt bra╚Ť, folosit pentru trasarea cercurilor cu raz─â foarte mic─â. [Var.: bal├║str─â s. f.] ÔÇô Fr. balustre.
balústru s. m., art. balústrul; pl. balúștri, art. balúștrii
balústru s. m., art. balústrul; pl. balúștri, art. balúștrii
BALÚSTRĂ s.f. v. balustru.
BAL├ÜSTRU s.m. 1. St├ólp scurt care face parte dintr-o balustrad─â. 2. Compas special, folosit la trasarea circumferin╚Ťelor cu raz─â foarte mic─â. [Pl. -u╚Ötri, var. balustr─â s.f. / < fr. balustre].
BAL├ÜSTRU s. m. 1. st├ólp scurt, bombat la partea inferioar─â, dintr-o balustrad─â. 2. parte lateral─â a capitelului ionic. 3. compas pentru trasarea circumferin╚Ťelor de diametru mic. (< fr. balustre)
BAL├ÜSTRU ~╚Ötri m. 1) St├ólp de forma unei coloane de dimensiuni mici, rotunjit ├«n partea sa medie, care sus╚Ťine partea superioar─â a unei balustrade. 2) Compas special, folosit la trasarea cercurilor foarte mici. [Sil. -lus-tru] /<fr. balustre
*balústru m. (fr. balustre, d. it. balaústro). Arh. Stîlpușor elegant din care se compune o balustradă.

Balustru dex online | sinonim

Balustru definitie

Intrare: balustru
balustru substantiv masculin
balustr─â substantiv feminin