balustră definitie

17 definiții pentru balustră

balústră sf vz balustru
balústru sm [At: ODOBESCU, S. II, 504 / V: -tră / Pl: ~uștri / E: fr balustre] 1 Stâlp (mic) de lemn, de piatră etc. care, împreună cu alții la fel, formează o balustradă. 2 Compas special folosit pentru trasarea cercurilor foarte mici.
BALÚSTRĂ s. f. v. balustru.
BALÚSTRU, baluștri, s. m. 1. Fiecare dintre stâlpii de balustradă sau de parmaclâc. 2. Compas special, folosit pentru trasarea cercurilor foarte mici. [Var.: balústră s. f.] – Din fr. balustre.
BALÚSTRĂ s. f. v. balustru.
BALÚSTRU, baluștri, s. m. 1. Stâlp de balustradă sau de parmaclâc. 2. Compas special, folosit pentru trasarea cercurilor foarte mici. [Var.: balústră s. f.] – Din fr. balustre.
BALÚSTRĂ s. f. v. balustru.
BALÚSTRU, baluștri, s. m. Fiecare dintre stîlpii mici (de lemn, de piatră etc.) fasonați (adesea în formă de popic) și formînd împreună o balustradă sau un parmaclîc (la o scară, la un balcon, împrejurul unei clădiri etc.), V. parmac. Variantă: balustră, balustre (ODOBESCU, S. II 504), s. f.
BALÚSTRĂ s. f. v. balustru.
BALÚSTRU, baluștri, s. m. 1. Fiecare dintre stâlpii mici (de lemn, de piatră etc.) fasonați care formează împreună o balustradă sau un parmalâc. 2. Compas alcătuit dintr-un braț care se poate roti în jurul axei reprezentate de celălalt braț, folosit pentru trasarea cercurilor cu rază foarte mică. [Var.: balústră s. f.] – Fr. balustre.
balústru s. m., art. balústrul; pl. balúștri, art. balúștrii
balústru s. m., art. balústrul; pl. balúștri, art. balúștrii
BALÚSTRĂ s.f. v. balustru.
BALÚSTRU s.m. 1. Stâlp scurt care face parte dintr-o balustradă. 2. Compas special, folosit la trasarea circumferințelor cu rază foarte mică. [Pl. -uștri, var. balustră s.f. / < fr. balustre].
BALÚSTRU s. m. 1. stâlp scurt, bombat la partea inferioară, dintr-o balustradă. 2. parte laterală a capitelului ionic. 3. compas pentru trasarea circumferințelor de diametru mic. (< fr. balustre)
BALÚSTRU ~ștri m. 1) Stâlp de forma unei coloane de dimensiuni mici, rotunjit în partea sa medie, care susține partea superioară a unei balustrade. 2) Compas special, folosit la trasarea cercurilor foarte mici. [Sil. -lus-tru] /<fr. balustre
*balústru m. (fr. balustre, d. it. balaústro). Arh. Stîlpușor elegant din care se compune o balustradă.

balustră dex

Intrare: balustru
balustru substantiv masculin
balustră substantiv feminin