baltic definitie

10 definiții pentru baltic

báltic, ~ă [At: MDENC / Pl: ~ici, -ice / E: fr baltique] 1 a Care aparține regiunilor limitrofe Mării Baltice. 2-3 smf, a (Persoană) care face parte din populația regiunilor baltice (1). 4-5 smf, a (Om) originar din țările baltice (1). 6 a Privitor la regiunile baltice (1).
BÁLTIC, -Ă, baltici, -ce, adj. Care aparține Mării Baltice sau regiunilor învecinate. – Din fr. baltique. Cf. fr. balte.
BÁLTIC, -Ă, baltici, -ce, adj. Care aparține regiunilor limitrofe Mării Baltice, privitor la aceste regiuni. – Din fr. baltique. Cf. fr. balte.
báltic adj. m., pl. báltici; f. báltică, pl. báltice
Báltică (Márea ~) s. propriu f., g.-d. Mắrii Báltice
báltic adj. m., pl. báltici; f. sg. báltică, pl. báltice
BÁLTIC, -Ă adj. care aparține Mării Baltice și regiunilor învecinate; balt. ♦ limbi ~ ce = grup de limbi indo- europene din care fac parte letona și lituaniana. (< fr. baltique, germ. baltisch)
Baltica (Marea) f. vast golf al Europei între Suedia, Rusia, Germania și Danemarca.
BALTICĂ, Marea ~, mare continentală a Oc. Atlantic, în N Europei; comunică cu Marea Nordului prin str. Skagerrak și Kattegat; 419 mii km2. Ad. medie: 86 m; ad. max.: 470 m. Formează trei mari golfuri: Finic, Botnic și Riga. Salinitate redusă (8-11‰). Numeroase ins. și arh.: Aland, Bornholm, Gotland, Rügen, Saaremaa. În ea se varsă Neva, Dvina de Vest, Vistula, Oder ș.a. Navigație intensă. Porturi pr.: St. Petersburg, Tallin, Riga, Gdańsk, Szczecin, Copenhaga, Stockholm, Malmö ș.a. Pescuit. Unită cu Marea Albă prin intermediul L. Onega și rîului Neva, printr-un canal navigabil (1933) cu 19 ecluze și 227 km lungime.
BÁLTIC, -Ă adj. (< fr. baltique): în sintagma limbă baltică (v.).

baltic dex

Intrare: baltic
baltic adjectiv