balsamá v vz bălsăma

bălsăma vt [At: NEGRUZZI, S. II, 156 / V: balsama / Pzi: ~méz / E: balsam + -a] 1 A îmbălsăma (un cadavru) Si: a bălsămi (1), a îmbălsămi (1). 2 A face să se răspândească un miros foarte plăcut (în aer) Si: îmbălsăma, bălsămi (2), a îmbălsămi (2).

bălsămi vt [At: DA / Pzi: ~mesc / E: balsam] 1-2 (Înv) A bălsăma (1-2).

BĂLSĂMÁ, bălsămez, vb. I. Tranz. (Rar) A îmbălsăma. [Var.: bălsămí vb. IV] – Din. balsam.

BĂLSĂMÍ vb. IV v. bălsăma.

BĂLSĂMÁ, bălsămez, vb. I. Tranz. (Rar) A îmbălsăma. [Var.: bălsămí vb. IV] – Din balsam.

BĂLSĂMÍ vb. IV v. bălsăma.

BALSAMÁ vb. I v. îmbălsăma.

BĂLSĂMÁ vb. I v. îmbălsăma.

BĂLSĂMI vb. IV v. îmbălsăma.

ÎMBĂLSĂMÁ, îmbălsămez, vb. I. Tranz. 1. (Mai ales despre flori) A parfuma, a înmiresma aerul. Florile rare îmbălsămau aerul cu miresmele lor puternice, împrospătate peste noapte. ANGHEL-IOSIF, C. L. 10. 2. A îmbiba, a impregna un cadavru cu substanțe care au proprietatea de a împiedica sau a întîrzia putrefacția. – Variante: balsamá, bălsămá (NEGRUZZI, S. II 156) vb. I, bălsămí (BĂLCESCU, O. II 267), îmbălsămí (MACEDONSKI, O. II 267) vb. IV.

BALSAMÁ vb. I. v. îmbălsăma.

BĂLSĂMÁ vb. I. v. îmbălsăma.

BĂLSĂMÍ vb. IV. v. îmbălsăma.

bălsămá vb., ind. prez. 1 sg. bălsăméz, 3 sg. și pl. bălsămeáză

bălsămì v. a îmbălsăma (poetic): a sa dulce suflare ăst aer bălsămește GR. AL.