balsam definitie

19 definiții pentru balsam

balsám sn [At: (a. 1642) ap. HEM 2391 / V: (reg) -lzam / A: bál- / Pl: ~e, -uri / E: it balsamo, lat balsamum] 1 Substanță rășinoasă, mirositoare, care se scurge din anumiți arbori sau din alte substanțe vegetale, îngroșându-se în contact cu aerul și care este folosită ca preparat curativ și aromatic. 2 (Îc) -de-Canada Rășină naturală întrebuințată la prepararea plasturilor, la lipirea lentilelor, la preparatele microscopice, în industria ceramică etc. 3 (Fig) Miros foarte plăcut. 4 Substanță aromată folosită la îmbălsămarea cadavrelor. 5 (Înv; șîs -de viață sau ~ unguresc) Preparat farmaceutic întrebuințat ca medicament extern împotriva durerilor fizice. 6 Produs cosmetic aromat cu proprietăți emoliente. 7 (Fig) Alinare. 8 (Fig) Mângâiere.
bălsấm sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: nct] (Reg) Cantitate de cereale (grâu, orz, secară, ovăz) secerate, care urmează să se lege snop.
BALSÁM, balsamuri, s. n. 1. Esență puternic parfumată extrasă din rășini sau din alte substanțe vegetale, folosită în medicină, pictură, parfumerie etc. ♦ Fig. Miros foarte plăcut. 2. Fig. Alinare, mângâiere, consolare. – Din it. balsamo, lat. balsamum.
BALSÁM, balsamuri, s. n. 1. Suc gros și parfumat extras din rășini sau din alte substanțe vegetale, folosit ca preparat aromat și curativ. ♦ Fig. Miros foarte plăcut. ♦ Substanță aromată folosită la îmbălsămarea cadavrelor. 2. Fig. Alinare, mângâiere, consolare. – Din it. balsamo, lat. balsamum.
BALSÁM, balsamuri, s. n. 1. Suc gros și parfumat extras din rășini sau din alte substanțe vegetale și care, dizolvat în uleiuri de eter, este folosit în farmacie ca preparat aromat și curativ. Balsam de Peru. ♦ Balsam de Canada = rășina unor arbori din Canada care se întrebuințează în industria ceramică, la prepararea plasturilor, la lipirea lentilelor etc. ♦ Substanță aromată folosită la îmbălsămarea cadavrelor. 2. Fig. Alinare, mîngîiere, consolare. Mi-e sufletul plin de amărăciune... Dar dacă tu ești lîngă mine și taci, cade peste el un balsam liniștit. CAMIL PETRESCU, T. II 269. Mult timp mîngîiere n-a fost pentru-a mea jale, Dar traiul e un balsam, și omul uitător. MACEDONSKI, O. I 174. Din minutele pe care în singurătatea de atunci le socoteam deopotrivă cu secolii, numai acelea îmi erau mîngîioase cînd vocea cornului îmi legăna auzul... Cît voi trăi nu voi uita ce dulce îmi era acel balsam melodios. ODOBESCU, S. III 97. 3. Fig. (Rar) Miros foarte plăcut, pătrunzător, aromatic. De miroase înmulțite Balsam viu din ele dînd, Zefir dulci suflări trimite. VĂCĂRESCU, P. 18. – Accentuat și: bálsam. – Pl. și: (3, învechit) balsame (ODOBESCU, S. A. 241).
BALSÁM, balsamuri, s. n. 1. Suc gros și parfumat extras din rășini sau din alte substanțe vegetale și care este folosit în farmacie ca preparat aromat și curativ. ♦ Fig. Miros foarte plăcut, pătrunzător. ♦ Substanță aromată folosită la îmbălsămarea cadavrelor. 2. Fig. Alinare, mângâiere, consolare. [Acc. și: bálsam] – It. balsamo (lat. lit. balsamum).
balsám s. n., pl. balsámuri
balsám s. n., pl. balsámuri
BALSÁM s. 1. mireasmă, (înv.) mirodie. (A cumpărat ~uri scumpe.) 2. v. mireasmă.
BALSÁM s. v. alinare, consolare, îmbărbătare, încurajare, mângâiere.
Balsam ≠ miasmă, duhoare
BALSÁM s.n. 1. Rășină de origine vegetală, parfumată, folosită în farmacie ca preparat aromat și curativ. ◊ (Fig.) Miros foarte plăcut, pătrunzător. 2. (Fig.) Alinare, consolare. [Pl. -muri, -me. / < it. balsamo, cf. lat. balsamum].
BALSÁM s. n. 1. rășină de origine vegetală, parfumată, folosită în farmacie. ◊ (fig.) miros foarte plăcut, pătrunzător. 2. (fig.) alinare, consolare. (< it. balsamo, lat. balsamum)
bálsám (balsámuri), s. n. – Suc gros folosit ca preparat aromat și curativ. – Mr. balsam. Lat. balsamum, care a putut intra în rom. pe mai multe căi: mai probabil, prin folosirea cuvîntului în farmacia veche. Apare din sec. XVII, uneori sub forma valsam < ngr. μπάλσαμον, cf. ngr. βάλσμον, tc. balsam, alb. balsam,, bg. balsam,, și de asemenea germ. Balsam, it. balsamo. Accentul în rom. este indiferent. Der. bălsăma, vb. (a îmbălsăma, a parfuma); bălsămi, vb. (înv.; a parfuma); balsamic, adj. (parfumat, aromat); îmbălsăma, vb. (a înmiresma, a parfuma; a impregna un cadavru cu anumite substanțe chimice); a îmbălsămi, vb. (a parfuma).
BALSÁM ~uri n. 1) Substanță mirositoare, secretată de anumite plante și utilizată în farmaceutică, parfumerie, pictură etc. 2) Preparat mirositor, folosit la îmbălsămarea cadavrelor. 3) fig. Ceea ce calmează o durere morală; alinare; mângâiere. /<lat. balsamum, it. balsamo
balsam n. 1. rășină mirositoare ce curge din unele vegetale, cu miros plăcut și cu putere vindecătoare; 2. fig. alinare, mângăiere: balsamul durerilor.
*bálsam n., pl. e saŭ urĭ (lat. bálsamum, vgr. bálsamon, d. fenicianu baál-šamen, regele uleĭurilor). O rășină mirositoare care curge din uniĭ copacĭ. Medicament balsamic. Fig. Consolațiune: această știre ĭ-a fost un balsam. Med. Balsam potolitor, infuziune de plante narcotice în unt-de-lemn, întrebuințată la frecăturĭ. Și -ám.
balsam s. v. ALINARE. CONSOLARE. ÎMBĂRBĂTARE. ÎNCURAJARE. MÎNGÎIERE.
BALSAM s. 1. mireasmă, (înv.) mirodie. (A cumpărat ~uri scumpe.) 2. aromă, mireasmă, parfum, (astăzi rar) boare, (rar) mirodenie, (reg.) șmag (Mold. și Bucov.) miroznă, (înv.) odor, olm. (Din grădină venea un ~ amețitor.)

balsam dex

Intrare: balsam (pl. balsamuri)
balsam pl. balsamuri substantiv neutru
Intrare: balsam (pl. balsame)
balsam pl. balsame
Intrare: bălsâm
bălsâm