balneoterapíe sf [At: DA / P: ~ne-o- / E: fr balnéotherapie] Tratarea bolilor prin întrebuințarea metodică a apelor termale sau minerale și a nămolurilor.

BALNEOTERAPÍE s. f. Tratament medical constând în folosirea acțiunii factorilor climaterici, a apelor termale sau reci, a nămolurilor etc. [Pr.: -ne-o-] – Din fr. balnéothérapie.

BALNEOTERAPÍE s. f. Tratarea bolilor prin întrebuințarea metodică a apelor termale sau minerale și a nămolurilor. [Pr.: -ne-o-] – Din fr. balnéothérapie.

BALNEOTERAPÍE s. f. Tratarea bolilor prin întrebuințarea metodică a băilor. – Pronunțat: -ne-o-.

BALNEOTERAPÍE s. f. Tratarea bolilor prin întrebuințarea metodică a apelor termale sau minerale și a nămolurilor. [Pr.: -ne-o-] – Fr. balnéothérapie.

balneoterapíe (-ne-o-) s. f., art. balneoterapía, g.-d. balneoterapíi, art. balneoterapíei

balneoterapíe s. f. (sil. -ne-o-), art. balneoterapía, g.-d. balneoterapíi, art. balneoterapíei

BALNEOTERAPÍE s.f. Tratament de ape minerale și nămoluri care se aplică unor boli. [< fr. balnéothérapie, cf. lat. balneum – baie, gr. therapeia – îngrijire].

BALNEOTERAPÍE s. f. tratament cu ape minerale și nă- moluri. (< fr. balnéotherapie)

BALNEOTERAPÍE f. Tratament balnear. [Art. balneoterapia; G.-D. balneoterapiei; Sil. -ne-o-, -pi-e] /<fr. balnéothérapie

BALNEO- „băi, balnear”. ◊ L. balneum „baie” > fr. balnéo-, engl. id., germ. id. > rom. balneo-. □ ~geologie (v. geo-, v. -logie1), s. f., studiul relațiilor dintre apele minerale și structura geologică respectivă; ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere a băilor; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în balneologie; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care studiază apele minerale și nămolurile terapeutice; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizarea în scop terapeutic a apelor minerale și a nămolurilor.