balneogeologíe s. f., g.-d. art. balneogeologíei

BALNEOGEOLOGÍE s.f. Studiul relațiilor dintre apele minerale și structura geologică respectivă. [Pron. -ne-o-ge-o-. / < fr. balneogéologie].

BALNEOGEOLOGÍE s. f. studiul relațiilor dintre apele minerale și structura geologică respectivă. (< fr. balnéogéologie)

BALNEO- „băi, balnear”. ◊ L. balneum „baie” > fr. balnéo-, engl. id., germ. id. > rom. balneo-. □ ~geologie (v. geo-, v. -logie1), s. f., studiul relațiilor dintre apele minerale și structura geologică respectivă; ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere a băilor; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în balneologie; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care studiază apele minerale și nămolurile terapeutice; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizarea în scop terapeutic a apelor minerale și a nămolurilor.