balmoș definitie

2 intrări

25 definiții pentru balmoș

bálmaș sn vz balmoș
bálmăj sn vz balmoș
bálmăș sn vz balmoș
bálmeș sn vz balmoș
bálmoș sn [At: ALECSANDRI, T. 323 / V: (reg) -muș, -muj, -măș, -maș, -măj, -meș / Pl: (rar) -e, -uri / E: ns cf mg bálmos] 1 Mâncare ciobănească din caș dulce de oaie, fiert în lapte (sau unt) cu puțin mălai. 2-3 (Reg; îe) Se îmbie ca țiganul la ~ A se invita (ca țiganul) la (chilipir sau, mls) la mâncare și băutură fără plată.
bálmuj sn vz balmoș
bálmuș sn vz balmoș
BÁLMOȘ s. n. (Reg.) Mâncare ciobănească făcută din caș dulce de oaie, fiert în lapte (sau în unt) cu puțin mălai. [Var.: bálmuș s. n.] – Cf. magh. bálmos.
BÁLMUȘ s. n. v. balmoș.
BÁLMOȘ s. n. Mâncare ciobănească făcută din caș dulce de oaie, fiert în lapte (sau în unt etc.) cu puțin mălai. [Var.: bálmuș s. n.] – Cf. magh. bálmos.
BÁLMUȘ s. n. v. balmoș.
BÁLMOȘ s. n. Mîncare făcută din caș dulce de oaie fiert în lapte dulce (sau în unt, smîntînă ori jintiță) și la care se adaugă puțin mălai. Acum se pune Stan la pîndă în staul în mijlocul oilor, de bună seamă după ce cinară un balmoș păcurăresc. RETEGANUL, P. IV 16. – Variantă: bálmuș (ALECSANDRI, T. I 31) s. n.
BÁLMUȘ s. n. v. balmoș.
BÁLMOȘ s. n. Mâncare făcută din caș dulce de oaie fiert în lapte (sau în unt etc.) și la care se adaugă puțin mălai. [Var.: bálmuș s. n.] – Comp. magh. bálmos.
BÁLMUȘ s. n. v. balmoș.
bálmoș (reg.) s. n.
bálmoș s. n.
bálmuș (-șuri), s. n. – Fel de mîncare tipic, amestec de ouă cu brânză și mălai: talmeș-balmeș, s. n. (amestec, confuz, bălmăjală). – Numeroase var.: balmoș, balmoj, balmăș, balmăj, balmaș, balmeș, balmej, etc. Creație expresivă (Iordan, BF, II, 184); este posibil să fi suferit influența lui valma, valmeș „amestecat, bălmăjit”, din sl. valŭmŭ „amestecat”. Este un cuvînt care apare în alte limbi, cf. mag. bálmos, pol. balmosz, rut. balmuš, bg. belmăz, fără a fi cu putință să precizăm dacă este vorba de împrumuturi din rom. După Cihac, II, 478 și DAR, rom. provine din mag.; Drăganu, Dacor., V, 330 derivă din rom. celelalte cuvinte (pentru rut. și pol., cf. și Miklosich, Wander., 12 și DAR). Talmeș-balmeș pare formație expresivă, ca tura-vura, terchea-berchea (după DAR, talmeș ar fi mag. tál „fel de mîncare”). Der. bălmăji, vb. (a amesteca, a încurca, a încîlci; a dilua, a face apos; a vorbi încurcat, îngăimat); bălmăjitor, adj. (care bălmăjește); bălmăjeală, s. f. (încurcătură, amestecătură); bălmăjitură, s. f. (Banat, terci); bolmoaje, s. f. (Mold.,vrajă, farmece), pentru semantismul căruia, cf. bosconi și boscorodi; bolmoji, vb. (a amesteca; a vorbi bălmăjit). Drăganu,Dacor., V, 330, explică pe bălmăji și var. sale ca alterare de la *băljămi, din mag. balzsamos „balsam”.
BÁLMOȘ n. Mâncare preparată, de obicei, din caș dulce, amestecat cu puțină făină de porumb și fiert în lapte de oaie. /<ung. bálmos
balmeș n. V. balmuș.
balmuș (balmeș) n. 1. mâncare ciobănească din unt cu brânză și cu ouă sau din făină cu lapte și unt: mă tem că din beltea s’or preface în balmuș AL.; 2. fig. amestecătură de lucruri felurite și nepotrivite (V. talmeș-balmeș). [Ung. BÁLMOS].
bálmoș, -uș și -eș n., pl. urĭ (ung. bálmos. V. bălmăjesc). Amestec de jintiță, caș, făină și unt prăjit în tigaie. Fig. Talmeș-balmeș, amestecătură. – În Trans. și -ăș și -ăj. V. bădărăŭ și bulz.
bálmoș, balmoșuri, (balmoj, balmuș), s.n. – (reg.; gastr.) Preparat culinar din caș fiert în lapte dulce, în amestec cu făină de mălai: „Se pun două găvane de jintuit în căldărușe, apoi un găvan de lapte dulce și un găvan de apă. Când e prea dulce, se adaugă lapte acru. Căldărușa se pune apoi la foc și se fierbe în clocot ½ oră, mestecându-se mereu. Se adaugă în urmă făină de mălai, «ca pentru coleșă» și se mai fierbe în clocot 15 min., apoi se amestecă în jur cu coleșerul până ce iese untul din jintuit de trece peste balmoș” (Georgeoni, 1936: 80). ♦ (onom.) Balmoș, nume de familie (60 de persoane cu acest nume, în Maramureș, în 2007). – Creație expresivă (Iordan); posibil să fi suferit influența lui valma, valmeș „amestecat, bălmăjit”, din sl. valŭmŭ „amestecat” (DER); et. nesigură, cf. magh. bálmos (Scriban, DEX, MDA); cf. scrt. balm „bulgăre”. Cuv. rom. > magh. bálmos (Bakos, 1982).
bálmoș, -uri, (balmoj, balmuș), s.n. – (gastr.) Preparat culinar din caș fiert în lapte dulce, în amestec cu făină de mălai: „Se pun două găvane de jintuit în căldărușe, apoi un găvan de lapte dulce și un găvan de apă. Când e prea dulce, se adaugă lapte acru. Căldărușa se pune apoi la foc și se fierbe în clocot ½ oră, mestecându-se mereu. Se adaugă în urmă făină de mălai, «ca pentru coleșă» și se mai fierbe în clocot 15 min., apoi se amestecă în jur cu coleșerul până ce iese untul din jintuit de trece peste balmoș” (Georgeoni 1936: 80). – Creație expresivă (Iordan); Posibil să fi suferit influența lui valma, valmeș „amestecat, bălmăjit”, din sl. valŭmŭ „amestecat” (DER); Cuv. rom. preluat în magh. (bálmos) (Bakos 1982).
BALMOȘ subst. (o mîncare ciobănească). 1. – Gh. (Bîr I). 2. Balmuș, fam. (Sur XXV); Ursul (Băl III). 3. Balmoj, T. (Bîr IV); Ap. (Isp IV1). 4. Balmăj t. (Iași) 5. + tc. bilmez „prost”: Balmez, poreclă (V. Bogrea: DR I); Balmuz, N. (Sur XXII); cf. Bălmaz, M. (AO VII 463).

balmoș dex

Intrare: balmoș
balmuj 1 pl. -uri substantiv neutru
balmăj 2 pl. -e substantiv neutru
balmeș 2 pl. -e substantiv neutru
balmaș 2 pl. -e substantiv neutru
balmăș 2 pl. -e substantiv neutru
balmuș 1 pl. -uri substantiv neutru
balmuș 2 pl. -e substantiv neutru
balmuj 2 pl. -e substantiv neutru
balmăș 1 pl. -uri substantiv neutru
balmaș 1 pl. -uri substantiv neutru
balmăj 1 pl. -uri substantiv neutru
balmeș 1 pl. -uri substantiv neutru
balmoș 1 pl. -uri substantiv neutru
balmoș 2 pl. -e substantiv neutru
Intrare: Balmoș
Balmoș