baliza vt [At: DM / Pzi: ~zez / E: fr baliser] 1 A marca prin balize (1), diverse puncte de pe un teren. 2 A fixa o baliză (2) în punctele primejdioase pe mare sau pe apele curgătoare. 3 A marca aerodromurile, pistele sau traseele aeriene cu balize

balizát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: baliza] 1-3 Balizare (1-3).

balizát2, ~ă a [At: DM / Pl: ~ati, ~e / E: baliza] 1-3 Care a fost marcat cu balize d-3).

BALIZÁ, balizez, vb. I. Tranz. A fixa o baliză, a marca prin balize diverse puncte pe un teren sau pe suprafața unei ape. – Din fr. baliser.

BALIZÁ, balizez, vb. I. Tranz. A fixa o baliză, a marca prin balize diverse puncte de pe teren. – Din fr. baliser.

BALIZÁ, balizez, vb. I. Tranz. A fixa o baliză, a marca prin balize diverse puncte de pe un teren. – Fr. baliser.

balizá (a ~) vb., ind. prez. 3 balizeáză

balizá vb., ind. prez. 1 sg. balizéz, 3 sg. și pl. balizeáză

BALIZÁ vb. I. tr. A fixa o baliză, a marca (un teren) prin balize. [< fr. baliser].

BALIZÁ vb. tr. a marca (un teren), un șenal etc., prin balize. (< fr. baliser)

A BALIZÁ ~éz tranz. (terenuri, suprafețe) A marca prin balize; a prevedea cu balize. /<fr. baliser

*balizéz v. tr. (fr. baliser). Mar. Însemn pin balize: un fluviŭ balizat.