balizare definitie

2 intrări

18 definiții pentru balizare

baliza vt [At: DM / Pzi: ~zez / E: fr baliser] 1 A marca prin balize (1), diverse puncte de pe un teren. 2 A fixa o baliză (2) în punctele primejdioase pe mare sau pe apele curgătoare. 3 A marca aerodromurile, pistele sau traseele aeriene cu balize
balizáre sf [At: DA ms / Pl: ~zări / E: baliza] 1-3 Delimitare cu balize (1-3) Si: balizaj (5-7), balizát1 (1-3).
BALIZÁ, balizez, vb. I. Tranz. A fixa o baliză, a marca prin balize diverse puncte pe un teren sau pe suprafața unei ape. – Din fr. baliser.
BALIZÁRE, balizări, s. f. Acțiunea de a baliza; balizaj. – V. baliza.
BALIZÁ, balizez, vb. I. Tranz. A fixa o baliză, a marca prin balize diverse puncte de pe teren. – Din fr. baliser.
BALIZÁRE, balizări, s. f. Acțiunea de a baliza; balizaj. – V. baliza.
BALIZÁ, balizez, vb. I. Tranz. A fixa o baliză, a marca prin balize diverse puncte de pe un teren. – Fr. baliser.
BALIZÁRE, balizări, s. f. Acțiunea de a baliza.
balizá (a ~) vb., ind. prez. 3 balizeáză
balizáre s. f., g.-d. art. balizắrii; pl. balizắri
balizá vb., ind. prez. 1 sg. balizéz, 3 sg. și pl. balizeáză
balizáre s. f., g.-d. art. balizării; pl. balizări
BALIZÁRE s. v. balizaj.
BALIZÁ vb. I. tr. A fixa o baliză, a marca (un teren) prin balize. [< fr. baliser].
BALIZÁRE s.f. Acțiunea de a baliza și rezultatul ei; balizaj. [< baliza].
BALIZÁ vb. tr. a marca (un teren), un șenal etc., prin balize. (< fr. baliser)
A BALIZÁ ~éz tranz. (terenuri, suprafețe) A marca prin balize; a prevedea cu balize. /<fr. baliser
*balizéz v. tr. (fr. baliser). Mar. Însemn pin balize: un fluviŭ balizat.

balizare dex

Intrare: baliza
baliza verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: balizare
balizare substantiv feminin