baliza definitie

2 intrări

23 definiții pentru baliza

baliza vt [At: DM / Pzi: ~zez / E: fr baliser] 1 A marca prin balize (1), diverse puncte de pe un teren. 2 A fixa o baliză (2) în punctele primejdioase pe mare sau pe apele curgătoare. 3 A marca aerodromurile, pistele sau traseele aeriene cu balize
balíză ș/ȚAt: Ltr / Pl: ~ze / E: fr balise] 1 Semn topografic pentru indicarea punctelor de reper (de pe un teren). 2 Instalație de forme și mărimi diferite care emite semnale optice, fixată în punctele primejdioase pe mare sau pe apele curgătoare. 3 Instalație specială care, cu ajutorul unor semnale optice, acustice sau de radio balizează aerodromurile, pistele sau traseele aeriene. 4 (Îs) ~ avertizoare Semnal fix așezat înaintea semnalelor de cale ferată.
BALIZÁ, balizez, vb. I. Tranz. A fixa o baliză, a marca prin balize diverse puncte pe un teren sau pe suprafața unei ape. – Din fr. baliser.
BALÍZĂ, balize, s. f. Semnal instalat pe apă sau pe uscat pentru a marca zone navigabile, locuri de aterizare, piste de concurs etc. – Din fr. balise.
BALIZÁ, balizez, vb. I. Tranz. A fixa o baliză, a marca prin balize diverse puncte de pe teren. – Din fr. baliser.
BALÍZĂ, balize, s. f. Semnal sau instalație de semnalizare care indică poziția unui punct topografic, delimitează zonele navigabile etc. – Din fr. balise.
BALÍZĂ, balize, s. f. Semnal sau instalație de semnalizare, de diferite forme și întrebuințări: a) semnal format dintr-un stîlp de lemn cu două perechi de scîndurele, fixate la partea lui superioară, care are rolul de a indica poziția unui punct topografic sau geodezic, făcînd posibilă reperarea de la distanță a acelui punct; b) corp plutitor (de formă geometrică regulată și de obicei iluminat noaptea), ancorat în mare pentru a delimita zonele navigabile sau pentru a indica punctele de navigație primejdioase; c) (la căile ferate) semnal neiluminat, în formă de dreptunghi, așezat la oarecare distanță înaintea semnalelor obișnuite, pentru a atrage atenția personalului de tren că se apropie de un semnal luminos.
BALIZÁ, balizez, vb. I. Tranz. A fixa o baliză, a marca prin balize diverse puncte de pe un teren. – Fr. baliser.
BALÍZĂ, balize, s. f. Semnal sau instalație de semnalizare de diferite forme, servind la indicarea poziției unui punct topografic, la delimitarea zonelor navigabile pe mare. – Fr. balise.
balizá (a ~) vb., ind. prez. 3 balizeáză
balíză s. f., g.-d. art. balízei; pl. balíze
balizá vb., ind. prez. 1 sg. balizéz, 3 sg. și pl. balizeáză
balíză s. f., g.-d. art. balízei; pl. balíze
BALIZÁ vb. I. tr. A fixa o baliză, a marca (un teren) prin balize. [< fr. baliser].
BALÍZĂ s.f. Semnal, geamandură care arată locurile primejdioase pentru navigație. ♦ Reper, indicator al poziției unui punct topografic. ♦ Indicator, semnal care arată prezența unui obstacol, a unui accident de teren etc. [< fr. balise].
BALIZÁ vb. tr. a marca (un teren), un șenal etc., prin balize. (< fr. baliser)
BALÍZĂ s. f. 1. reper de navigație care marchează diferite puncte terestre, maritime sau fluviale, precum și prezența unui obstacol. 2. reper indicator al poziției unui punct topografic. (< fr. balise)
A BALIZÁ ~éz tranz. (terenuri, suprafețe) A marca prin balize; a prevedea cu balize. /<fr. baliser
BALÍZĂ ~e f. 1) Obiect special instalat pe apă sau pe uscat pentru a indica navigatorilor sau piloților locurile primejdioase pentru navigație sau limitele terenului de aterizare. ~ plutitoare. 2) Indicator destinat să semnaleze prezența unui obstacol sau accident de teren pe o cale de comunicație. 3) Reper care indică poziția unui punct topografic. [G.-D. balizei] /<fr. balise
baliză f. Mar. prăjină în vârf cu un butoiu sau cu un alt semn vizibil, arătând navigatorilor locurile periculoase.
*balíză f., pl. e (fr. balise). Mar. ceamandură.
*balizéz v. tr. (fr. baliser). Mar. Însemn pin balize: un fluviŭ balizat.
BALIZĂ semnal sau instalație de semnalizare optică marcând marginile unui aerodrom sau ale pistei de decolare-aterizare.

baliza dex

Intrare: baliză
baliză substantiv feminin
Intrare: baliza
baliza verb grupa I conjugarea a II-a