balistă definitie

13 definiții pentru balistă

balístă sf [At: ȘINCAI, HR. I, 337/24 / Pl: ~te / E: lat ballista] Mașină de război, în Antichitate, care arunca proiectile (în special pietroaie) împotriva vrăjmașului Si: catapultă.
BALÍSTĂ, baliste, s. f. Mașină de război folosită în Antichitate pentru lansarea de sulițe și proiectile. – Din lat. ballista, it. balista, fr. baliste.
BALÍSTĂ, baliste, s. f. Mașină de război folosită în antichitate la aruncarea de bolovani, de butuci etc. asupra (obiectivelor) dușmanului. – Din lat. ballista, it. balista, fr. baliste.
balístă s. f., g.-d. art. balístei; pl. balíste
balístă s. f., pl. balíste
BALÍSTĂ s. (IST., MIL.) catapultă. (~ era folosită de romani.)
BALÍSTĂ s.f. Mașină de război antică, folosită de romani pentru lansarea de sulițe sau de bolovani.[< lat., it. balista].
BALÍSTĂ s. f. mașină de război antică, la romani, pentru lansarea de sulițe sau de bolovani; balestră (1); (< lat. balista, fr. baliste)
balístă (balíste), s. f. – Mașină de război cu care se aruncau bolovani. Lat. ballista (sec. XVIII). – Der. balistic, adj.; balistică, s. f. (formate pe bază fr.).
BALÍSTĂ ~e f. (în antichitate) Mașină de război pentru aruncarea de bolovani, sulițe, proiectile etc. asupra dușmanului; catapultă. /<lat. ballista, fr. baliste
balistă f. mașină de răsboiu, în formă de praștie, cu care cei vechi asvârliau bolovani și alte projectile grele.
*balístă f., pl. e (lat. balista și ballista, d. vgr. bállo, arunc. V. parabolă). Mașină cu care ceĭ vechĭ aruncaŭ pietre și alte lucrurĭ la asediŭ și care împlinea rolu tunuluĭ de azĭ.
BALISTĂ s. (MIL.) catapultă. (~ era folosită de romani.)

balistă dex

Intrare: balistă
balistă substantiv feminin