baliméz sn [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 251/31 / V: (înv) -liem-, -Ighem-, -ni- / Pl: ~uri / E: tc bal-yeméz] (Tcî) Tun de calibru mare.

BALIMÉZ, balimezuri, s. n. (Înv.) Bombardă. – Din tc. balyemez.

BALIMÉZ, balimezuri, s. n. (Înv.) Tun de calibru mare. – Din tc. balyemez.

BALIMÉZ, balimezuri, s. n. (Turcism învechit) Tun de calibru mare. Cele dintîi bucăți (= piese) de artilerie, numite în Europa bombarde, la romîni se numeau balimezuri. BĂLCESCU, O, I 26.

BALIMÉZ, balimezuri, s. n. (Turcism înv.) Tun de calibru mare. – Tc. balyemez.

baliméz (înv.) s. n., pl. balimézuri

baliméz s. n., pl. balimézuri

BALIMÉZ s. v. bombardă.

baliméz (balimézuri), s. n. – Bombardă. – Var. baliemez, banimez. Tc. bal yemez (Șeineanu, III, 11; Lokotsch 202), din it. palla e mezzo. Sec. XVII, astăzi înv.

balimez n. odinioară, tun de cel mai mare calibru pentru spargerea zidurilor (BĂLC.). [Turc. BAL YEMEZ, lit. tun care nu mănâncă miere (dar înghite oameni)].

baliméz și balĭeméz n., pl. urĭ (turc. bal ĭemez, d. it. palla e mezo, o ghĭulea și jumătate. Există și azĭ în numele de familie Balmez). Vechĭ. Bombardă, tun mare de asediŭ. – Și banimez.

balimez s. v. BOMBARDĂ.