balie definitie

3 intrări

20 definiții pentru balie

bálie sf [At: N. REV. R. II, supl. II, 95 / Pl: ~ii / E: ucr бaля] (Reg) Vas mare (rotund sau oval) făcut din doage scurte, în care se spală rufele sau copiii mici.
bâlíe sf [At: DOSOFTEI, V. S. ianuarie 12v/7 / V: (reg) bu-, -lă IA: bâlie / Pl: ~ii / E: ucr былию] 1 (Înv) Iarbă. 2 (Reg) Cotor de la diferite plante.
BÁLIE, balii, s. f. (Reg.) Vas mare, circular, făcut din doage, pentru spălatul rufelor. – Din ucr. balija.
BÁLIE, balii, s. f. (Reg.) Vas mare circular, făcut din doage, pentru spălatul rufelor. – Din ucr. balija.
BÁLIE, balii, s. f. (Mold., Bucov.) Albie de spălat rufe. A găsit... o nevastă cu mînecile sumese, care spăla voinicește albiturile într-o balie proptită de popii șurii. POPA, V. 262. – Pronunțat: -li-e.
BÁLIE, balii, s. f. (Reg.) Vas mare, circular, făcut din doage, pentru spălatul rufelor. – Ucr. balija.
bálie (reg.) (-li-e) s. f., art. bália (-li-a), g.-d. art. báliei; pl. bálii, art. báliile (-li-i-)
bálie s. f. (sil. -li-e), art. bália (sil. -li-a), g.-d. art. báliei; pl. bálii, art. báliile (sil. -li-i-)
BÁLIE s. v. albie, copaie, covată.
BÂLÍE s. v. bălărie, buruiană.
bắlie (-ii), s. f. – Albie, cadă. Rut. balija, pol. balia, din germ. de jos balje > fr. baille (Scriban). Se folosește în Mold.
bîlíe (-íi), s. f.1. Iarbă, plantă. – 2. Tulpină; trunchi. – Var. bulie. Sl. bylije „ierburi”, sau din rut. byl’e „tulpini” (DAR). Numai în Mold. Cf. bălărie.
BÁLIE ~i f. reg. Vas mare făcut, mai ales, din doage și folosit la spălatul rufelor. [Art. balia; G.-D. baliei; Sil. ba-li-e] /<ucr. balija
bălărie f. iarbă crescută mare și des, buruieni netrebnice ce înneacă o câmpie: alt miros dă floarea și alt miros dă bălăria PANN. [Vechiu-rom. bâlie = slav. BYLIE, buruiană; forma bălărie e un colectiv modern, analog lui ierbărie, stufărie].
bálie f., pl. baliĭ și băliĭ (rut. báliĭa, balie, germ. de jos balje, cĭubăr, d. fr. baille, care vine d. bretonu bal, cĭubăr). Est. Mare vas oval (în nord rătund) înalt de 30 c.m., compus din doage și întrebuințat la spălat rufele. – În sud și găletar, în Munt. baĭe. – V. albie, covată, copaĭe, troacă, crintă, buhadă.
bî́lie f. (vsl. byliĭe, bylĭ, buruĭană; bg. bilie, buruiene; rus. bylie, buruĭană. V. bălărie). Dor. Tulpină de cartof ș.a. Cov. Pl. Bălăriĭ, dudău: copiiĭ s’au ascuns pin bîliĭ. – În Nț. bîlnie.
balie s. v. ALBIE. COPAIE. COVATĂ.
bîlie s. v. BĂLĂRIE. BURUIANĂ.
bâlie, bâlii, s.f. – (reg.) Tulpina porumbului (sens general); turjan, jmetelin, tuleie (ALRRM, 1971: 406). Tulpina florii-soarelui (D. Pop, 1978). Lujer de bostan (Memoria, 2004). Vrej de castraveți; ziță. „Iarna țineam vitele cu fân și bâlii” (Grai. rom., 2000; Apșa de Jos). – Din ucr. balija (DER, DLRM, MDA).
bâlie, bâlii, s.f. – Tulpină. Tulpina porumbului (sens general); turjan, jmet’elin, tuleie (ALR 1971: 406). Tulpina florii-soarelui (D. Pop 1978). Lujer de bostan (Memoria 2004). Vrej de castraveți; ziță. – Din s. bylije „ierburi” sau din ucr. byl’e „tulpini” (DA cf. DER).

balie dex

Intrare: balie
balie substantiv feminin
  • silabisire: -li-e
Intrare: bălie
bălie
Intrare: bâlie
bâlie