balercúță sf [At: POP, ap. GCR II, 318 / Pl: ~țe / E: balercă + -uță] (Reg) 1-2 (Șhp) Balercă (1) (mică). 3 Conținutul unei balercuțe (1).

BALERCÚȚĂ, balercuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui balercă. – Balercă + suf. -uță.

BALERCÚȚĂ, balercuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui balercă. – Balercă + suf. -uță.

BALERCÚȚĂ, balercuțe, s. f. (Mold., Bucov.) Diminutiv al lui balercă.

BALERCÚȚĂ, balercuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui balercă.

balercúță (reg.) s. f., g.-d. art. balercúței; pl. balercúțe

balercúță s. f., g.-d. art. balercúței; pl. balercúțe