balegă definitie

2 intrări

40 definiții pentru balegă

bálegă sf vz baligă
báligă sf [At: DOSOFTEI, ap. HEM 2383 / V: -legă / Pl: ~igi, -ige / E: cf srb balega, alb baigë] 1 Excremente de animale mari Si: băligar (1). 2 (Fam; îs) ~ de vită botezată Excrement de om. 3-4 (Pop; îe) (A o trânti) ca -ga în gard (A spune) vorbă nepotrivită. 5 (Pop; îe) La ~ moale puțin(ti)că apă (sau ploaie) trebuie Pe cei slabi de tot, îi dau gata mici întâmplări. 6 (Fam; îe) Vițelul după ~ se cunoaște ce bou o să (se) facă Omul se cunoaște din copilărie cât va fi de prost. 7 (Fam; îe) S-a aprins -ga în el A se supăra. 8 (Fam; îe) A face sânge în ~ A se lăuda cu ceva grozav, pe care nu este în stare să-l facă. 9 (Înv; imp) Gunoi. 10-11 (Fig) Om moale, (fară voință sau) fără energie Cf băligos (2).
bălegá v vz băliga
băligá [At: NECULCE, L. / V: (îvp) -lega / Pzi: 3 báligă, bálegă / E: baligă + -i] 1-2 vtr (D. animale mari) A elimina baligă (1) Si: (reg) băligăra (1-2). 3-4 vtr (Pex; d. oameni) A elimina excremente Si: (reg) a (se) băligăra (3-4). 5 vt A murdări pe cineva cu baligă (1). 6 vt A murdări pe cineva cu excremente Si: a băligăra (6). 7-10 vt (Fig) (A umple sau) a împroșca pe cineva (cu murdării ori) vorbe urâte Si: (reg) a băligăra (7-10).
BÁLEGĂ, balegi, s. f. (Adesea fig.) Excrement de animale mari; băligar. [Var.: báligă s. f.] – Cf. sb. balega, alb. balgë.
BÁLIGĂ s. f. v. balegă.
BĂLEGÁ, pers. 3 bálegă, vb. I. Refl. A-și elimina, a-și depune baliga. [Var.: băligá vb. I] – Din baligă.
BĂLIGÁ vb. I v. bălega.
BÁLEGĂ s. f. v. baligă.
BÁLIGĂ, baligi, s. f. (Adesea fig.) Excrement de animale mari; băligar. [Var.: bálegă s. f.] – Cf. scr. balega, alb. balge.
BĂLEGÁ vb. I v. băliga.
BĂLIGÁ, pers. 3 báligă, vb. I. Refl. A-și elimina, a-și depune baliga. [Var.: bălegá vb. I] – Din baligă.
BÁLEGĂ s. f. v. baligă.
BÁLIGĂ, baligi, s. f. (Uneori cu sens colectiv) Excremente ale animalelor mai mari (boi, vaci, cai, urși etc.). – Variantă: bálegắ (DUMITRIU, B. F. 97, CAMILAR, TEM. 129) s. f.
BĂLEGÁ vb. I v. baliga.
BĂLIGÁ, bálig, vb. I. Refl. (Despre animale) A-și lepăda baliga. – Variantă: bălegá vb. I.
BÁLEGĂ s. f. v. baligă.
BÁLIGĂ, baligi, s. f. Excrement al animalelor mari. [Var.: bálegă s. f.] – Comp. sb. balega, alb. bagël’ë.
BĂLEGÁ vb. I. v. băliga.
BĂLIGÁ, pers. 3 báligă, vb. I. Refl. A-și depune baliga. [Var.: bălegá vb. I] – Din baligă.
!bálegă/báligă s. f., g.-d. art. bálegii/báligii; pl. bálegi/báligi
báligă v. bálegă
bălegá / băligá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se bálegă / se báligă
báligă s. f., g.-d. art. báligii; pl. báligi
băligá vb., ind. prez. 3 sg. báligă
BÁLIGĂ s. v. băligar.
BĂLIGÁ vb. (prin Mold.) a se băligăra.
báligă (báligi), s. f. -Băligar. – Var. balegă, s. f.; bălig,, vb.; mr. baligă, s. f.; istr. (am)balig, vb. Origine necunoscută. Coincide cu alb. baigë, bag(ël)jë (care după Barič, AAS, II, 80, provine dintr-un baljëgë, identic cu cuvîntul rom.), sb., cf. baloga, balega; astfel încît este considerat uneori drept cuvînt care aparține fondului primitiv balcanic. Explicațiile date pînă în prezent nu sînt suficiente. Miklosich, Slaw. Elem., 14 (urmat de Cihac) consideră că rom. provine din sb.; dar același autor, Fremdw., 76, afirmă că sb. depinde de rom., ca și der. săi balegara „băligar” și balegati „a se băliga”, și rut. bal’oh, bal’yga (cf. Candrea, Elemente, 407 și Berneker 41). Nici explicația prin intermediul alb. nu poate satisface (cf. Capidan, Raporturile, 518; REW 873; Rosetti, II, 109), atît timp cît nu se cunoaște istoria cuvîntului alb. Lambrior 370 propunea o der. puțin probabilă de la bale „salivă”, cu suf. -că. Hasdeu 2384 (cf. Șeineanu, I, 268 și DAR) semnalează tăt. balgaš, balgas, cu același sens, dar al cărui fonetism prezintă dificultăți. Crețu 307 sugerează un *caballica, avînd o afereză puțin explicabilă (cf. Scriban, care crede numai că recunoaște în terminație suf. -icus). În sfîrșit, G. Meyer, IE, VI, 116 (urmat de DAR și Pascu, I, 223) se referă la it. bagola „boabă, bacă” din lat. baca, și care a trecut probabil în Peninsula Balcanică în timpul Evului Mediu, explicație care prezintă mari dificultăți din punct de vedere istoric și semantic (cf. Treimer, ZRPh., XXXVIII, 285) și care în nici un caz nu se potrivește pentru rom., unde excrementele animale care ar putea sugera o comparație cu ideea de „boabă, bacă” au tocmai alt nume, cf. căcărează. Der. băliga, vb. (a face baligă); băligar, s. n. (baligă; îngrășămînt); băligar, s. m. (gîndac negru, Geotrupes stercorarius, Scaraboeus fimentarius); băligos, adj. (plin de băligar; prost, bleg; laș, fricos); îmbălega, vb. (a băliga; a umple cu băligar).
BÁLIGĂ ~gi f. Excrement de animale mari. [G.-D. baligii] /Orig. nec.
A SE BĂLIGÁ pers. 3 se báligă intranz. (despre animale) A-și evacua baliga. /Din baligă
A BĂLIGÁ pers. 3 báligă tranz. pop. A murdări cu (sau de) baligă; a umplea de baligă. /Din baligă
baligă f. 1. excremente de vite, mai vârtos de bou și de cal; 2. fig. om moale și lipsit de orice energie. [Origină necunoscută].
balíg (mă), a se băligá v. refl. (d. baligă). Se zice despre vitele marĭ cînd scot baliga. V. tr. Măgaru băliga banĭ (în poveste).
báligá f., pl ĭ (-igă pare să fie sufixu lat. -ĭcus. D. rom. vine alb. baigă, sîrb. balegá, rut. balýga, belega). Excremente de vite marĭ (de boŭ, de cal). Fig. Fam. Triv. Om bleg, mămăligă. La baliga moale puțină apă-ĭ trebuĭe, unuĭ om slab o boală ușoară-ĭ trebuie ca să cadă la pat orĭ să moară. V. căcărează.
BALIGĂ s. băligar, gunoi, (reg.) băligău. (Scoate ~ din grajd.)
BĂLIGA vb. (prin Mold.) a se băligăra.
báligă, baligi, balige, (balega). s.f. – 1. Excremente de animale mari. 2. Pete maronii care ies pe fața unor femei gravide (ALR). 3. (fig.) Om moale. – Et. nec. (DER). Cuvânt autohton, cf. alb. baigë, bagë, bagëlë (Philippide, Rosetti, Russu, Brâncuș, Vraciu); forma străromână era *ballega, posibil i.-e. *bhel-no +gua (Russu, 1971: 136); cf. srb. balega, alb. baigë (MDA). Cuv. rom. > srb. balegá, ucr. balyga, belega (Scriban).
báligă, -i, -e, (balega). s.f. – Excremente de animale mari. – Cuvânt autohton, cf. alb. baigë (Philippide 1928, Rosetti 1962, Russu 1981, Brâncuși 1983).
a sta ca o balegă / ca o plăcintă expr. (vulg.) a fi pasiv / comod.
baligă, baligi, s. f. 1. pălărie. 2. persoană înceată. 3. obiect de valoare mică.

balegă dex

Intrare: baligă
baligă substantiv feminin
balegă
Intrare: bălega
bălega verb grupa I conjugarea I
băliga verb grupa I conjugarea I