baldachín sn [At: VĂCĂRESCUL, IST., ap. TES. II, 290 / V: (înv) -ahin / Pl: ~e, -uri / E: fr baldaquin, it baldacchino] 1 Acoperământ (ornamental) susținut pe stâlpi, împodobit cu stofe scumpe sau perdele, așezat deasupra unui tron laic sau ecleziastic, a unui pat, a unui altar sau catafalc etc. 2 (Pex) Lucrare de arhitectură în bronz, lemn sculptat etc. care imită baldachinul (1). 3 Acoperământ din stofe scumpe purtat deasupra unui demnitar bisericesc (sau laic) în timpul unor procesiuni.

BALDACHÍN, baldachine, s. n. 1. Acoperământ decorativ, împodobit cu perdele, așezat deasupra unui tron, a unui pat, a unui amvon, a unui catafalc etc.; p. ext. lucrare de arhitectură cu această înfățișare. 2. Acoperământ de pânză care se purta deasupra unui demnitar laic sau al bisericii la anumite procesiuni. [Pl. și: baldachinuri. – Var.: (înv.) baldahin s. n.] – Din fr. baldaquin.

BALDACHÍN, baldachine, s. n. 1. Acoperământ decorativ, împodobit cu perdele, așezat deasupra unui tron, a unui pat, a unui amvon, a unui catafalc etc.; p. ext. lucrare de arhitectură care imită acest acoperământ decorativ. 2. Acoperământ de pânză care se purta deasupra unui demnitar laic sau al bisericii la anumite procesiuni. [Pl. și baldachinuri. – Var.: (înv.) baldahin s. n.] – Din fr. baldaquin.

BALDACHÍN, baldachinuri, s. n. 1. Acoperămînt decorativ, împodobit cu perdele și așezat deasupra unui pat, a unui amvon, a unui catafalc etc.; p. ext. lucrare de arhitectură cu aceeași înfățișare. Subt unul din baldachinurile lui Mehmet... a văzut cu uimire atîrnînd un smarand enorm. SADOVEANU, Z. C. 276. Sub un funebru baldachin așezat în mijlocul salonului... dormea acum liniștit. ANGHEL, PR. 65. ♦ (Rar, impropriu) Pat portativ cu un asemenea acoperămînt; lectică. 2. Acoperămînt mobil care se poartă, la anumite solemnități, deasupra capului unui demnitar de rang superior al bisericii (odinioară și deasupra capului unui înalt demnitar de stat). – Pl. și: baldachine. – Variantă: (învechit) baldahin (NEGRUZZI, S. III 427) s. n.

BALDACHÍN, baldachinuri, s. n. 1. Acoperământ decorativ, împodobit cu perdele și așezat deasupra unui pat, a unui amvon, a unui catafalc etc.; p. ext. lucrare de arhitectură cu această înfățișare. ♦ (Rar, impr.) Lectică. 2. Acoperământ mobil care se poartă deasupra capului unui demnitar de rang superior al bisericii, la anumite solemnități. [Pl. și baldachine. – Var.: (înv.) baldahin s. n.] – Fr. baldaquin.

baldachín s. n., pl. baldachíne

baldachín s. n., pl. baldachínuri

BALDACHÍN s. (BIS.) oranist, uranisc, (pop.) polog, (Transilv. și Ban.) cerine.

BALDACHÍN s.n. 1. Acoperământ format din perdele, situat deasupra unui pat, a unui amvon etc.; (p. ext.) lucrare arhitectonică cu acest aspect. 2. Acoperământ purtat deasupra capului unui înalt prelat în timpul unei solemnități, al unei procesiuni etc. [Pl. -ne, -nuri, var. baldahin s.n. / < fr. baldaquin, it. baldacchino].

BALDACHÍN s. n. 1. acoperământ decorativ din perdele deasupra unui pat, a unui amvon. 2. lucrare arhitectonică cu acest aspect. 3. acoperământ purtat deasupra capului unui înalt prelat în timpul unei solemnități, procesiuni etc. (< fr. baldaquin)

BALDACHÍN ~e n. 1) Acoperământ decorativ din stofe scumpe (fix sau mobil), instalat drept podoabă deasupra unui pat, tron, catafalc etc. 2) Lucrare arhitecturală care imită acest acoperământ decorativ. 3) Acoperământ din pânză, purtat deasupra capului unui demnitar (laic sau bisericesc) la anumite procesiuni. /<fr. baldaquin, it. baldacchino

baldachin n. acoperământ pus ca podoabă dasupra unui altar, tron sau pat: ieși-va la plimbare purtată n baldachin? AL.

*baldachín n., pl. e (fr. baldaquin, it. baldacchino. V. bagdadie). Acoperămînt de pînză deasupra unuĭ pat, unuĭ tron ș.a. Lucrare de arhitectură saŭ de lemnărie care servește ca coronament unuĭ tron, unuĭ altar ș.a. V. uranisc și saĭvan.

BALDACHIN s. (BIS.) oranist, uranisc, (pop.) polog, (Transilv. și Ban.) cerine. (Episcopul se afla sub ~.)