Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 1025888:

balcon sn [At: NEGRUZZI, S. Ț 231 / Pl: ~oane și (rar) ~uri / E: fr balcon, it balcone] 1 Platformă ieșind în afara fațadei unei clădiri, susținută pe capete de grinzi, pe console sau pe coloane, înconjurată de o balustradă și comunicând cu interiorul (casei) prin una sau mai multe uși Cf cerdac, foișor, pridvor. 2 Parte a unei săli de spectacol, de conferințe etc. așezată deasupra parterului. 3 (Imp) Bilet de intrare pentru un loc la balcon (2). 4-5 (Fam; lpl) Sâni de femeie (excesiv de) mari și rotunzi.

Balcon dex online | sinonim

Balcon definitie