BALAUROÁICĂ, balauroaice, s. f. (În basme) Balaur închipuit ca o femeie. Păcat de dînsa, că era gingașă și voinică muiere; ca o balauroaică mi se sumețea împotrivă. ODOBESCU, S. I 82. – Pronunțat: -la-u-.

BALAUROÁICĂ, balauroaice, s. f. (În basme) Balaur închipuit ca o femeie. – Din balaur + suf. -oaică.

balauroáică (rar) (-la-u-) s. f., g.-d. art. balauroáicei; pl. balauroáice

balauroáică s. f. (sil. -la-u-), g.-d. art. balauroáicei; pl. balauroáice