balastare definitie

2 intrări

18 definiții pentru balastare

balasta vt [At: LTR / Pzi: ~téz / E: fr ballaster] 1 A acoperi cu balast (6) o șosea, un teren etc. 2 A încărca, suplimentar, cilindrii compresori, pentru a le mări greutatea.
balastáre sf [At: LTR / Pl: ~tări / E: balasta] 1 Acoperire cu balast (6) Si: balastat1 (1). 2 Încărcare suplimentară a cilindrilor compresori Cf balastat2 (2).
BALASTÁ, balastez, vb. I. Tranz. A acoperi cu balast (2) o șosea, un teren etc. – Din fr. ballaster.
BALASTÁRE, balastări, s. f. Acțiunea de a balasta și rezultatul ei. – V. balasta.
BALASTÁ, balastez, vb. I. Tranz. A acoperi cu balast (2) o șosea, un teren etc. – Din fr. ballaster.
BALASTÁRE, balastări, s. f. Acțiunea de a balasta. – V. balasta.
BALASTÁ, balastez, vb. I. Tranz. A acoperi cu balast (2) o șosea, un teren etc. – Fr. ballaster.
BALASTÁRE, balastări, s. f. Acțiunea de a balasta.
balastá (a ~) vb., ind. prez. 3 balasteáză
balastáre s. f., g.-d. art. balastắrii; pl. balastắri
balastá vb., ind. prez. 1 sg. balastéz, 3 sg. și pl. balasteáză
balastáre s. f., g.-d. art. balastării; pl. balastări
A balasta ≠ a debalasta
BALASTÁ vb. I. tr. 1. A acoperi cu balast (2) o șosea, un teren etc. 2. (Mar.) A încărca balastul la bordul navei. [< fr. ballaster].
BALASTÁRE s.f. Acțiunea de a balasta și rezultatul ei. [< balasta].
BALASTÁ vb. tr. 1. a acoperi cu balast o șosea, un teren. 2. a încărca cu balast o navă, o mașină agricolă; a lesta. (< fr. ballaster)
A BALASTÁ ~éz tranz. (șosele, terenuri, terasamentul căilor ferate etc.) A acoperi cu balast. /<fr. ballaster
*balastéz v. tr. (fr. ballaster). Acoper cu balast (o cale).

balastare dex

Intrare: balasta
balasta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: balastare
balastare substantiv feminin