balaoácheș, ~ă [At: VLAHUȚĂ, D. 65 / Pl: ~e / E: bălai + oacheș] 1-2 smf, a (Fir) (Om) negricios. 3 smf (Dep) Țigan.

BALAOÁCHEȘ, -Ă, balaoacheși, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Glumeț sau ir.) (Om) negricios, oacheș. 2. S. m. și f. (Depr.) Epitet dat unui țigan. – Bălai + oacheș.

BALAOÁCHEȘ, -Ă, balaoacheși, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Glumeț sau ir.) (Om) negricios, oacheș. 2. S. m. și f. (Depr.) Epitet dat unui țigan. – Bălai + oacheș.

BALAOÁCHEȘ, -Ă, balaoacheși, -e, adj. (În glumă sau în ironie; despre culoarea feței la oameni) Negricios, oacheș. Era lume amestecată în curtea caretașidui Ferenț... Vreo doi erau balaoacheși la față. PAS, L. I 75. Mergem la Peșteră? – Da, și s-a mai mărit caravana, merge și d-l Dan. – N-am onoarea [să-l cunosc]. O fi tînărul balaoacheș de azi-dimineață... VLAHUȚĂ, O. A. III 41.

BALAOÁCHEȘ, -Ă, balaoacheși, -e, adj. (Glumeț sau ir.; despre culoarea feței) Negricios, oacheș. – Din bălai + oacheș.

balaoácheș (-oa-) adj. m., s. m., pl. balaoácheși; adj. f., s. f. balaoácheșă, art. balaoácheșa, pl. balaoácheșe

balaoácheș adj., s. m. → oacheș

BALAOÁCHEȘ adj. v. brun, brunet, negricios, oacheș, tuciuriu.

balaoácheș, -ă adj. (bălaĭ și oacheș). Atribut ironic Țiganilor (fiindcă-s prea oacheșĭ).

balaoacheș adj. v. BRUN. BRUNET. NEGRICIOS. OACHEȘ. TUCIURIU.

balaoacheș, -ă balaoacheși, -e s. m., s. f. (peior.) țigan