balansínă sf [At: DA ms / Pl: ~ne / E: fr balancine] 1-2 Parâmă de metal sau de cânepă care susține (vergile încrucișate ale catargului unei nave cu pânze sau) stâlpii bigilor de încărcare montate pe nave.

BALANSÍNĂ, balansine, s. f. Parâmă de metal sau de cânepă care susține vergile încrucișate ale catargului unei nave cu pânze sau stâlpii bigelor de încărcare montate pe nave. – Din fr. balancine.

BALANSÍNĂ, balansine, s. f. Parâmă de metal sau de cânepă care susține vergile încrucișate ale catargului unei nave cu pânze sau stâlpii bigelor de încărcare montate pe nave. – Din fr. balancine.

balansínă s. f., g.-d. art. balansínei; pl. balansíne

balansínă s. f., g.-d. art. balansínei; pl. balansíne

BALANSÍNĂ s.f. (Mar.) Frînghie care susține o vergă, un ghiu sau un tangon. [< fr. balancine].

BALANSÍNĂ s. f. (mar.) frânghie care susține o vergă, un ghiu sau un tangon. (< fr. balancine)