balangă definitie

13 definiții pentru balangă

balángă sf [At: BARONZI, L. 101 / Pl: ~lăngi / E: balang + ~ă] (Rar) 1 Clopot la gâtul vitelor, cailor și oilor Cf talangă. 2 Sunet produs de balangă (1).
BALÁNGĂ, bălăngi, s. f. (Pop.) Clopot care se atârnă la gâtul vitelor și al oilor; talangă; sunetul produs de un astfel de clopot. – Din balang.
BALÁNGĂ, bălăngi, s. f. Clopot care se atârnă la gâtul vitelor și al oilor; talangă; sunetul produs de un astfel de clopot. – Din balang.
BALÁNGĂ, balăngi, s. f. Talangă. Variantă: baláucă s. f.
BALÁNGĂ, balăngi, s. f. Talangă. – Din balang.
balángă (pop.) s. f., g.-d. art. bălắngii; pl. bălắngi
balángă s. f., g.-d. art. bălăngii; pl. bălăngi
BALÁNGĂ s. v. talangă.
BALÁNGĂ s v. clopot.
BALÁNGĂ bălăngi f. Clopot ce atârnă la gâtul vitelor; talancă. /Din balang
balángă, și -ncă, f. pl. e și bălăngĭ, -ncĭ (d. balang). Talangă, dalangă, un fel de clopot subțire care sună dogit și care se atîrnă de gîtu vitelor.
balangă s. v. CLOPOT.
BALANGĂ s. clopot, talangă, (Mold., Transilv. și Ban.) țingălău, (Transilv.) țoangă. (~ la gîtul vitelor.)

balangă dex

Intrare: balangă
balangă substantiv feminin