balángă sf [At: BARONZI, L. 101 / Pl: ~lăngi / E: balang + ~ă] (Rar) 1 Clopot la gâtul vitelor, cailor și oilor Cf talangă. 2 Sunet produs de balangă (1).

BALÁNGĂ, bălăngi, s. f. (Pop.) Clopot care se atârnă la gâtul vitelor și al oilor; talangă; sunetul produs de un astfel de clopot. – Din balang.

BALÁNGĂ, bălăngi, s. f. Clopot care se atârnă la gâtul vitelor și al oilor; talangă; sunetul produs de un astfel de clopot. – Din balang.

BALÁNGĂ, balăngi, s. f. Talangă. Variantă: baláucă s. f.

BALÁNGĂ, balăngi, s. f. Talangă. – Din balang.

balángă (pop.) s. f., g.-d. art. bălắngii; pl. bălắngi

balángă s. f., g.-d. art. bălăngii; pl. bălăngi

BALÁNGĂ s. v. talangă.

BALÁNGĂ s v. clopot.

BALÁNGĂ bălăngi f. Clopot ce atârnă la gâtul vitelor; talancă. /Din balang

balángă, și -ncă, f. pl. e și bălăngĭ, -ncĭ (d. balang). Talangă, dalangă, un fel de clopot subțire care sună dogit și care se atîrnă de gîtu vitelor.

balangă s. v. CLOPOT.

BALANGĂ s. clopot, talangă, (Mold., Transilv. și Ban.) țingălău, (Transilv.) țoangă. (~ la gîtul vitelor.)