Dicționare ale limbii române

7 definiții pentru balamuție

balamuțíe sf [At: PRAVILA (1652), ap. HEM 2370 / Pl: ~ii / E: balamut + -ie] (Înv) Bârfă.
balamuțíe (înv.) s. f., art. balamuțía, g.-d. art. balamuțíei; pl. balamuțíi, art. balamuțíile
balamuțíe s. f., art. balamuțía, g.-d. art. balamuțíei; pl. balamuțíi, art. balamuțíile
BALAMUȚÍE s.f., art. balamuția, g.-d. art. balamuției; pl. balamuții, art. balamuțiile.
BALAMUȚÍE s. v. bârfă, bârfeală, bârfire, bârfit, calomnie, calomniere, cleveteală, clevetire, clevetit, defăimare, denigrare, discreditare, ponegreală, ponegrire, șoaptă.
balamuțíe f. (d. balamut). Vechĭ. Bîrfeală, calomnie.
balamuție s. v. BÎRFĂ. BÎRFEALĂ. BÎRFIRE. BÎRFIT. CALOMNIE. CALOMNIERE. CLEVETEALĂ. CLEVETIRE. CLEVETIT. DEFĂIMARE. DENIGRARE. DISCREDITARE. PONEGREALĂ. PONEGRIRE. ȘOAPTĂ.

Balamuție dex online | sinonim

Balamuție definitie

Intrare: balamuție
balamuție substantiv feminin