balalaică definitie

12 definiții pentru balalaică

balaláică sf [At: CERNE, D. M. 99 / P: ~lai-că / Pl: ~ici / E: rs бaлaлaйкa] Instrument muzical asemănător cu chitara, format dintr-o cutie de rezonanță triunghiulară și trei coarde.
BALALÁICĂ, balalaici, s. f. Instrument muzical popular rusesc cu trei coarde și cutie de rezonanță triunghiulară. – Din rus. balalaika.
BALALÁICĂ, balalaici, s. f. Instrument muzical cu trei coarde și cutie de rezonanță triunghiulară. – Din rus. balalaika.
BALALÁICĂ, balalaici, s. f. Instrument muzical cu trei coarde și cu cutie de rezonanță triunghiulară, care emite sunete prin ciupirea și percuția coardelor, servind adesea pentru a acompania vocea. – Pronunțat: -lai-că.
BALALÁICĂ, balalaici, s. f. Instrument muzical cu trei coarde și cu cutie de rezonanță triunghiulară, care emite sunete prin ciupire și prin percuție. – Rus balalajka.
balaláică s. f., g.-d. art. balaláicii; pl. balaláici
balaláică s. f., g.-d. art. balaláicii; pl. balaláici
BALALÁICĂ s.f. Instrument muzical cu trei coarde, compus dintr-o cutie de rezonanță triunghiulară. [Pron. -lai-că. / < rus. balalaika].
BALALÁICĂ s. f. vechi instrument muzical rusesc, compus dintr-o cutie de rezonanță triunghiulară, cu trei coarde ciupite. (< rus. balalaika)
BALALÁICĂ ~ci f. Instrument muzical popular rusesc având o cutie de rezonanță de formă triunghiulară și trei coarde, care emit sunete prin ciupire. [G.-D. balalaicii; Sil. -lai-că] /<rus. balalaika
*balaláĭcă s., pl. e (rus. balaláika). Un fel de chitară cu gîtul lung, cu treĭ coarde și cu cutia în treĭ colțurĭ. V. cobuz.
balalaică, balalaice, s. f. (intl., înv.) pistol, armă de foc

balalaică dex

Intrare: balalaică
balalaică substantiv feminin