Dicționare ale limbii române

12 definiții pentru balalaică

balaláică sf [At: CERNE, D. M. 99 / P: ~lai-că / Pl: ~ici / E: rs бaлaлaйкa] Instrument muzical asemănător cu chitara, format dintr-o cutie de rezonanță triunghiulară și trei coarde.
BALALÁICĂ, balalaici, s. f. Instrument muzical popular rusesc cu trei coarde și cutie de rezonanță triunghiulară. – Din rus. balalaika.
BALALÁICĂ, balalaici, s. f. Instrument muzical cu trei coarde și cutie de rezonanță triunghiulară. – Din rus. balalaika.
BALALÁICĂ, balalaici, s. f. Instrument muzical cu trei coarde și cu cutie de rezonanță triunghiulară, care emite sunete prin ciupirea și percuția coardelor, servind adesea pentru a acompania vocea. – Pronunțat: -lai-că.
BALALÁICĂ, balalaici, s. f. Instrument muzical cu trei coarde și cu cutie de rezonanță triunghiulară, care emite sunete prin ciupire și prin percuție. – Rus balalajka.
balaláică s. f., g.-d. art. balaláicii; pl. balaláici
balaláică s. f., g.-d. art. balaláicii; pl. balaláici
BALALÁICĂ s.f. Instrument muzical cu trei coarde, compus dintr-o cutie de rezonanță triunghiulară. [Pron. -lai-că. / < rus. balalaika].
BALALÁICĂ s. f. vechi instrument muzical rusesc, compus dintr-o cutie de rezonanță triunghiulară, cu trei coarde ciupite. (< rus. balalaika)
BALALÁICĂ ~ci f. Instrument muzical popular rusesc având o cutie de rezonanță de formă triunghiulară și trei coarde, care emit sunete prin ciupire. [G.-D. balalaicii; Sil. -lai-că] /<rus. balalaika
*balaláĭcă s., pl. e (rus. balaláika). Un fel de chitară cu gîtul lung, cu treĭ coarde și cu cutia în treĭ colțurĭ. V. cobuz.
balalaică, balalaice, s. f. (intl., înv.) pistol, armă de foc

balalaică definitie

balalaică dex

Intrare: balalaică
balalaică substantiv feminin