baladésc, -éscă a [At: DA / Pl: ~ești / E: it ballatesco] (Liv; d. stilul unei lucrări) 1 Care aparține baladei (1) Si: (rar) baladier (4). 2 Care provine de la baladă Si: (rar) baladier (1). 3 Referitor la baladă (1) Si: (rar) baladier (2). 4 Specific baladei (1) Si: (rar) baladier (3).

BALADÉSC, -Ă, baladești, adj. De baladă; (rar) baladier. – Baladă + suf. -esc.

BALADÉSC, -ESCĂ, baladești, adj. (Livr.) De baladă; (rar) baladier. – Baladă + suf. -esc.

*baladésc adj. m., f. baladéscă; pl. m. și f. baladéști

baladésc adj. m., f. baladéscă; pl. m. și f. baladéști

BALADÉSC, -Ă adj. (Liv.) De baladă; baladic. [Cf. germ. balladesk].

BALADÉSC, -Ă I. adj. cu caracter de baladă; baladier. II. s. n. element specific baladei. (< germ. balladesk)

BALADÉSC ~scă (~ști) Care are caracter de baladă; în stil de baladă. /baladă + suf. ~esc