Dicționare ale limbii române
baladésc, -éscă a [At: DA / Pl: ~ești / E: it ballatesco] (Liv; d. stilul unei lucrări) 1 Care aparține baladei (1) Si: (rar) baladier (4). 2 Care provine de la baladă Si: (rar) baladier (1). 3 Referitor la baladă (1) Si: (rar) baladier (2). 4 Specific baladei (1) Si: (rar) baladier (3).
BALADÉSC, -Ă, baladești, adj. De baladă; (rar) baladier. – Baladă + suf. -esc.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
BALADÉSC, -ESCĂ, baladești, adj. (Livr.) De baladă; (rar) baladier. – Baladă + suf. -esc.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
*baladésc adj. m., f. baladéscă; pl. m. și f. baladéști
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
baladésc adj. m., f. baladéscă; pl. m. și f. baladéști
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
BALADÉSC, -Ă I. adj. cu caracter de baladă; baladier. II. s. n. element specific baladei. (< germ. balladesk)
- sursa: MDN '00 2000
- permalink
BALADÉSC ~scă (~ști) Care are caracter de baladă; în stil de baladă. /baladă + suf. ~esc
- sursa: NODEX 2002
- permalink
baladesc dex
Intrare: baladesc (adj.)
baladesc 1 adj.
adjectiv
Intrare: baladesc (s.n.)
baladesc 2 s.n.
(numai) singular
substantiv neutru