Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru balaban

balabán3, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~i, ~e / E: nct] (Reg) Mare1 (1).
balabán1 sm [At: CANTEMIR, I. I. I, 31 / Pl: ~i / E: tc balaban] (Orn; înv) Specie de șoim.
balabán2 sm [At: ANTIPA, F. I. 76 / Pl: ~i / E: tc balâbân] (Iht; reg) Chefalul-mare (Mugii cephalus).
b─âl─âb├ín sn [At: COMAN, GL. / Pl: ~e / E: nct] (Reg) Vas ├«nchis, confec╚Ťionat din lemn.
BALAB├üN, balabani, s. m. 1. (├Änv.) Specie de ╚Öoim mic. 2. (Reg.) Chefal. ÔÇô Din tc. balaban.
BALAB├üN, balabani, s. m. (Zool.) ╚śoim. ÔÇô Comp. cuman balaban.
balabán2 (înv., reg.) s. m., pl. balabáni
balabán1 (reg.) adj. m., pl. balabáni; f. balabánă, pl. balabáne
balabán (șoim, pește) s. m., pl. balabáni
BALABÁN s. v. chefal.
Balaban m. numele unei insule ├«n Ialomi╚Ťa ╚Öi al unui pisc ├«n mun╚Ťii Buz─âului.
balaban m. 1. specie de șoim mic (termen învechit); 2. alt nume dat chefalului. [Turc. BALABAN].
balab├ín m. (rut. rus. turc. balaban). L.V. (Cant.) Un fel de ╚Öo─şm. Az─ş. Dun. de jos, Dobr. Chefal cu capu mare. (m├╝gil c├ípito ╚Öi mugil auratus).
balaban s. v. CHEFAL.
BALABAN, Alexandru T. (n. 1931, Timi╚Öoara), inginer chimist rom├ón. Acad. (1990), prof. univ. la Bucure╚Öti. Cercet─âri teoretice ╚Öi experimentale privind aplica╚Ťii ale teoriei grafurilor ├«n chimie, aromaticitatea, compu╚Öii heterociclici (s─âruri de piriliu, piridine etc.), compu╚Öi organici marca╚Ťi.
BALABAN < tc. balaban o ras─â de ╚Öoimi (P─âs). 1. ÔÇô mold. (Has), nume folosit de armeni ╚Öi de poloni (Costin). 2. B─âl─âban (Ard I; Pa╚Ö).
balaban, balaban s. m. poli╚Ťist

Balaban dex online | sinonim

Balaban definitie

Intrare: b─âl─âban
b─âl─âban
Intrare: Balaban
Balaban
Intrare: balaban (s.m.)
balaban substantiv masculin
Intrare: balaban (adj.)
balaban adjectiv
Intrare: Balaban
Balaban