balabán3, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~i, ~e / E: nct] (Reg) Mare1 (1).

balabán1 sm [At: CANTEMIR, I. I. I, 31 / Pl: ~i / E: tc balaban] (Orn; înv) Specie de șoim.

balabán2 sm [At: ANTIPA, F. I. 76 / Pl: ~i / E: tc balâbân] (Iht; reg) Chefalul-mare (Mugii cephalus).

bălăbán sn [At: COMAN, GL. / Pl: ~e / E: nct] (Reg) Vas închis, confecționat din lemn.

BALABÁN, balabani, s. m. 1. (Înv.) Specie de șoim mic. 2. (Reg.) Chefal. – Din tc. balaban.

BALABÁN, balabani, s. m. (Zool.) Șoim. – Comp. cuman balaban.

balabán2 (înv., reg.) s. m., pl. balabáni

balabán1 (reg.) adj. m., pl. balabáni; f. balabánă, pl. balabáne

balabán (șoim, pește) s. m., pl. balabáni

BALABÁN s. v. chefal.

Balaban m. numele unei insule în Ialomița și al unui pisc în munții Buzăului.

balaban m. 1. specie de șoim mic (termen învechit); 2. alt nume dat chefalului. [Turc. BALABAN].

balabán m. (rut. rus. turc. balaban). L.V. (Cant.) Un fel de șoĭm. Azĭ. Dun. de jos, Dobr. Chefal cu capu mare. (mügil cápito și mugil auratus).

balaban s. v. CHEFAL.

BALABAN, Alexandru T. (n. 1931, Timișoara), inginer chimist român. Acad. (1990), prof. univ. la București. Cercetări teoretice și experimentale privind aplicații ale teoriei grafurilor în chimie, aromaticitatea, compușii heterociclici (săruri de piriliu, piridine etc.), compuși organici marcați.

BALABAN < tc. balaban o rasă de șoimi (Păs). 1. – mold. (Has), nume folosit de armeni și de poloni (Costin). 2. Bălăban (Ard I; Paș).

balaban, balaban s. m. polițist