baláș sn [At: (a. 1644) HEM 2372 / V: bă- / Pl: ~uri și ~e / E: it balascio] (Înv) Varietate de rubin de culoare mai deschisă spre portocaliu.

BALÁȘ, balașuri, s. n. (Înv.) Varietate de rubin. – Din it. balascio.

BALÁȘ, balașuri, s. n. (Învechit) Rubin de culoare roșie-portocalie. Ici se vedeau sipeturi de sidef pline cu ghiordane de cercei, cu lefturi de smaragduri, de balașuri, de rubini. ODOBESCU, S. A. 197.

BALÁȘ, balașuri s. n. (Înv.) Varietate de rubin. – Din it. balascio.

baláș (înv.) s. n., pl. baláșuri

baláș s. n., pl. baláșuri

baláș (baláșuri), s. n. – Rubin. It. balascio (REW 891), din arab. balhas, der. de la Balahsan, oraș din Persia; cf. fr. balais, sp. balaj. Termen comercial, înv.

balaș n. piatră scumpă, varietate de rubin de coloare roșie bătând în vânăt: un inel cu balaș. [It. BALASCIO, (termen venit pe calea comercială)].

baláș n., pl. urĭ și e (it. balascio, fr. balais, d. ar. balahš, care vine d. pers. badahšan, numele țăriĭ de unde se aducea balașu). Vechĭ. Un fel de rubin portocaliŭ.

BALAȘ, Iolanda (n. 1936, Timișoara), atletă română. Între 1957 și 1961 a corectat de 14 ori recordul mondial la săritură în înălțime, ridicîndu-l de la 1,75 m la 1,91 m. Campioană olimpică (Roma, 1960 și Tokio, 1964).

Balaș, Balășcu v. Bălaș 3, 4.