bairactar definitie

2 intrări

8 definiții pentru bairactar

baeractár sn vz bairactar[1]
baictár sm vz baraictar
bairactar sm [At: (a. 1776) URICARIUL, XIX, 387 / V: ~iu, baictar, baer~ / P: ba-i- / Pl: ~i / E: tc bairâk – dâr] (Înv) Bărbat care purta bairacul (1).
bairactáriu sn vz bairactar[1]
BAIRACTÁR s. v. portdrapel, stegar.
Bairactar m. («purtător de steag») supranumele marelui vizir MUSTAFA, Pașă din Rusciuc, persecutorul ienicerilor (1775-1808).
baĭractár m. (turc. pers. baĭrakdor și -tar. Cp. cu buhurdar, haznatar, silictar). Vechĭ. Azĭ. Iron. Stegar. – Și baraictar și baraĭactar.
bairactar s. v. PORTDRAPEL. STEGAR.

bairactar dex

Intrare: Bairactar
Bairactar
Intrare: bairactar
bairactariu admite vocativul substantiv masculin
baictar substantiv masculin admite vocativul
baeractar substantiv masculin admite vocativul
bairactar admite vocativul substantiv masculin
  • silabisire: ba-i-