baeractár sn vz bairactar[1]

baictár sm vz baraictar

bairactar sm [At: (a. 1776) URICARIUL, XIX, 387 / V: ~iu, baictar, baer~ / P: ba-i- / Pl: ~i / E: tc bairâk – dâr] (Înv) Bărbat care purta bairacul (1).

bairactáriu sn vz bairactar[1]

BAIRACTÁR s. v. portdrapel, stegar.

Bairactar m. («purtător de steag») supranumele marelui vizir MUSTAFA, Pașă din Rusciuc, persecutorul ienicerilor (1775-1808).

baĭractár m. (turc. pers. baĭrakdor și -tar. Cp. cu buhurdar, haznatar, silictar). Vechĭ. Azĭ. Iron. Stegar. – Și baraictar și baraĭactar.

bairactar s. v. PORTDRAPEL. STEGAR.