bainítă (ba-i-) s. f., g.-d. art. bainítei

bainítă s. f. (sil. ba-i-), pl. bainíte

BAINÍTĂ s.f. (Tehn.) Constituent structural al oțelurilor, obținut prin transformarea austenitei. [Pron. bai-ni-. / < germ. Bainit].

BAINÍTĂ s. f. constituent structural al oțelurilor, prin transformarea austenitei. (< germ. Bainit)