baieră definitie

11 definiții pentru baieră

báieră sf [At: PRAV. (1652), ap. GCR I, 162/22 / V: (îrg) bairă sf, -ier, (reg) -ir, -ior sn (iuz) bae- / Pl: băieri și -ri / E: lat bajulus, bajula] 1 (Mpl) Parte a unui obiect (de obicei curea, sfoară, ață etc.) care ajută la transportarea, atârnarea sau strângerea obiectului respectiv. Si: toartă. 2 (Îe) A strânge -rile pungii A face economii. 3 (Îe) A avea nouă -ri la (gura de la) pungă A fi foarte zgârcit. 4 (Îe) A-i tăia (cuiva) -rile pungii A face (pe cineva) să-ți dea bani. 5 (Îvp; spc) Cheotoare. 6 (Reg; îlav) În baier Dezbrăcat2. 7 (Pop; fig; îs) -rile inimii (sau, rar, -rul pieptului) Valvele inimii. 8-12 (Îe) A (i se) rupe -rile inimii A simți (sau a produce cuiva) o mare durere (fizică sau) morală. 13 (Îe) A-și dezlega -rile inimii A se destăinui. 14-16 (Îe) A ofta (sau a râde ori a striga) din -rile inimii A ofta, (a râde sau) a striga foarte tare, cu toate puterile. 17 (Îvr) Adâncime. 18 (Reg) Minte. 19 (Trs) Salbă de bani. 20 (Îvp) Amuletă. 21 (Înv; îlav) În – Ca amuletă. 22 (Bot; îc) -a-ungurului Plantă erbacee cu tulpina ramificată, cu flori în mici capitule violacee deschis (Centaurea micranthos).
BÁIERĂ, băieri, s. f. Curea, sfoară, ață etc. cusută sau prinsă de un obiect spre a putea fi transportat, atârnat, strâns etc. ◊ Expr. A strânge băierile pungii = a face economii, a deveni econom. A avea nouă băieri la pungă = a fi zgârcit. A i (se) rupe băierile inimii = a simți (sau a produce cuiva) o mare durere sufletească. A-și dezlega băierile inimii = a se destăinui. A ofta (sau a striga, a râde) din băierile inimii = a ofta (sau a striga, a râde) foarte tare, foarte puternic. [Pr.: ba-ie-. – Pl. și: baieri.- Var.: (pop.) báier s. n.] – Din lat. bajulus, bajula.
BÁIERĂ, băieri, s. f. Curea, sfoară, ață etc. cusută sau prinsă de un obiect spre a putea fi transportat, atârnat, strâns etc. ◊ Expr. A strânge băierile pungii = a face economii, a deveni econom. A avea nouă băieri la pungă = a fi zgârcit. A (i se) rupe băierile inimii = a simți (sau a produce cuiva) o mare durere sufletească. A-și dezlega băierile inimii = a se destăinui. A ofta (sau a striga, a râde) din băierile inimii = a ofta (sau a striga, a râde) foarte tare, foarte puternic. [Pr.: ba-ie-. - Pl. și: baieri. Var.: báier s. n.] – Din lat. bajulus, bajula.
BÁIERĂ, băieri și baieri, s. f. (Mai ales la pl.) 1. Curea sau sfoară, ață mai groasă, fîșie îngustă și mai ales împletită de cînepă, de lînă etc., cusută sau legată de un obiect oarecare (de exemplu de o traistă, de o găleată, de un ghiozdan, de o ploscă etc.) și cu ajutorul căreia obiectul poate fi purtat dintr-un loc în altul sau atîrnat (pe după gît, în cui etc.). Traista cu flori mari, cu baieră colorată. CAMILAR, N. II 259. Eu îmi luam ghiozdanul, îi treceam băierile pe dupe gît și colindam pe aceleași cărări. DELAVRANCEA, H. T. 86. Dacă vede și vede, taie baierile de la traistă... și face cum poate, de leagă el gîrnețul unde trebuia. CREANGĂ, P. 125. Mîna Sub șa că băga, Plosca De baieri scotea, un pahar de vin turna. TEODORESCU, P. P. 629. ◊ Expr. A (i se) rupe (cuiva) băierile inimii = a simți (sau a provoca cuiva) o mare durere (fizică sau morală). Biata fată își plîngea nevinovăția cu niște graiuri de-ți rupea băierile inimii. ISPIRESCU, L. 354. A-și dezlega băierile inimii = a face confidențe, a se destăinui (cuiva), a-și deschide inima. Frunză, văzîndu-l cum vrea să-și ascundă oftatul, s-așeză mai bine pe prispă, își răsuci o țigară, cu simțămîntul că omul e gata să-și dezlege baierile inimii. CAMILAR, TEM. 29. A ofta (sau a striga, a rîde etc.) din băierile inimii = a ofta (sau a striga etc.) din adîncul inimii, din toată inima, din toate puterile. Sărăcuț de maica-mea – strigă din băierile inimei Bisoceanul. ODOBESCU, S. III 189. ◊ Fig. (Rar) Adîncime, fond. Tetis chemă pe Briareu ca să iasă din băierile adînci ale pîmîntului. ODOBESCU, S. III 272. Ață, șiret, șnur etc. cu care se leagă, se strînge sau se încheie o rufă, o haină etc. Își puse mînile în cap, își rupse în urmă băierile cămășii. SLAVICI, O. I 203. ♦ Sfoara sau șnurul cu care se leagă gura pungii. Umblau și pui de lele care tăiau pe nesimțite... băierile pungii țăranului și-l lăsau lefter. PAS, L. I 58. În chimir se amestecau, pe lîngă băierele pungii, lanțugul briceagului... SADOVEANU, N. F. 12. ◊ Expr. A strînge băierile pungii = a face economii, a deveni (mai) econom, a fi (mai) strîns la pungă. N-ai decît să strîngi băierile pungii. ALECSANDRI, T. 1236. A avea nouă băieri la pungă = a fi foarte zgîrcit. Nu. vezi că ăștia... au fost buni, milostivi și n-au rîvnit la ale altuia... și n-au avut nouă băieri la pungă ca in ziua de azi... DELAVRANCEA, H. TUD. 13. 3. (Rar; în forma baier) Amuletă. Acest copil avea un baier atîrnat de gît. Și dacă îl luă, văzu că-ntr-însul era o scrisoare. ISPIRESCU, L. 146. – Pl. și: baiere. – Variantă: báier, baiere (SBIERA, P. 11), s. n.
BÁIERĂ, băieri, s. f. 1. Curea, sfoară, ață etc. cusută sau legată de un obiect (traistă, ploscă etc.) și cu ajutorul căreia obiectul poate fi transportat sau atârnat. ◊ Expr. A (i se) rupe (cuiva) băierile inimii = a simți (sau a provoca cuiva) o mare durere sufletească. A-și dezlega băierile inimii = a se destăinui (cuiva). A ofta (sau a striga, a râde etc.) din băierile inimii = a ofta (sau a striga etc.) din toată inima. ♦ Ață, șnur etc. cu care se leagă, se strânge sau se încheie o rufă, o haină, o pungă etc. ◊ Expr. A strânge băierile pungii = a face economii. A avea nouă băieri la pungă = a fi foarte zgârcit. ♦ Ochi de frânghie legat de fiecare dintre cele două margini ale unei bărci, prin care se introduc vâslele. 2. (Rar) Amuletă. [Pl. și: baieri. – Var.: báier, baiere, s. n.] – Lat. bajulus.
báieră (pop.) s. f., g.-d. art. bắierii / báierii; pl. bắieri / báieri
báieră s.f., g.-d. art. băierii / báierei; pl. băieri / báiere
BÁIERĂ s. cheotoare. (~ la gura cămășii țărănești.)
BÁIERĂ băieri f. Sfoară sau curea prinsă la un obiect pentru a-l putea transporta, atârna sau lega. * A i se rupe (cuiva) băierile inimii a avea o mare durere sufletească. A ofta din băierile inimii a ofta foarte tare, adânc. A strânge băierile pungii a face economii (de nevoie). [G.-D. băierii; Sil. ba-ie-; Pl. și baiere] /<lat. bajulus, bajula
báĭeră f., pl. e și băĭerĭ (d. lat. *bajula, purtătoare, fem. de la bijulus, purtător, hamal. Întîi s’a zis *baĭură, apoĭ baĭeră. D. rom. vine rut. baior, găitan de lînă. Cp. cu caier și germ. hosen-träger, cozondracĭ). Găitan care strînge o haĭnă la șoldurĭ saŭ la gît orĭ un sac orĭ o pungă la gură. Lucru purtat atîrnat la gît (un amulet, o cruce, niște canforă ș.a.). Fig. Băĭerele inimiĭ, adîncu inimiĭ (maĭ mult iron.): a striga din băĭerele inimiĭ. A strînge băĭerele pungiĭ, a nu maĭ cheltui, a face economie.
BAIERĂ s. cheotoare. (~ la gura cămășii țărănești.)

baieră dex

Intrare: baieră (pl. baieri)
baieră pl. baieri
Intrare: baieră (pl. băieri)
baieră pl. băieri
Intrare: baieră (pl. baiere)
baieră pl. baiere