baibafir definitie

6 definiții pentru baibafir

baibafír sn [At: TEODORESCU, P. P. 31 / V: (reg) bașb-, bașfir, (înv) -azâr / Pl: ~e / E: tc baibafir, bašfir, bašvafir, baibazyr] (Pop; în colindele din Mun) Fir de aur folosit la brodat Si: (îvp) bașbafir.
BAIBAFÍR, baibafire, s. n. (Regional) (Fir de) aur. P-un fuscior de argințel Trage fir de baibafir. TEODORESCU, P. P. 31. Toată lumea dăruia:... Buzdugane pentru fin Și miresei baibafir. TEODORESCU, P. P. 620. ◊ (Adjectival) Și mă poartă bine, Cum mi se cuvine: Cămașă de in, Guler baibafir. TEODORESCU, P. P. 80. – Variantă: bașbafír (TEODORESCU, P. P. 79) s. n.
BAIBAFÍR, baibafire, s. n. (Reg.) (Fir de) aur. [Var.: bașbafir s. n.] – Din tc. baibafir.
baibafír (înv., reg.) (bai-) s. n., pl. baibafíre
baibafír s. n., pl. baibafíre
baĭbafír, bașbafír și bașfír n., pl. urĭ (turc. baibafir, un fel de biniș al principilor tătăreștĭ, bašvafir și bašfir, un fel de tichie a vechilor emirĭ mongolicĭ [Löbel, la Acad.]). P.P. Zarafir. – Și baĭbazîr (turc, baĭbazyr).

baibafir dex

Intrare: baibafir
baibafir substantiv neutru
  • silabisire: bai-