báiț sn [At: LTR / Pl: ~uri / E: ger Beize] Substanță, de obicei lichidă, întrebuințată în tehnică pentru obținerea unor modificări la suprafața corpurilor solide cu scopul de a le curăța, colora sau imprima un aspect de obiect prelucrat.

BAIȚ, (2) baițuri, s. n. 1. Colorant folosit în tâmplărie, în industria textilă, în tăbăcărie etc. 2. Sort de baiț (1). – Din germ. Beize.

BAIȚ, baițuri, s. n. Colorant folosit în tâmplărie, în industria textilă, în tăbăcărie etc. – Din germ. Beize.

BAÍȚ, baițuri, s. n. Preparat chimic de compoziție variată, întrebuințat la prelucrarea unor materii prime (ca piei, păr, lemn etc.), la vopsire sau la mai buna fixare a vopselii (pe fibre, țesături, mobile), la ungerea sau curăirea unor corpuri metalice, lemnoase etc. – Pronunțat monosilabic.

BAIȚ, baițuri, s. n. Substanță de diverse compoziții, folosită la prelucrarea unor materii prime, la colorarea lemnului, la fixarea coloranților pe fibrele textile, la pregătirea pieilor pentru tăbăcire etc. – Germ. Beize.

baiț s. n., (sorturi) pl. báițuri (bai-)

baiț s. n., pl. báițuri

BAIȚ s. n. produs chimic folosit în vopsitorie, la curățirea unor corpuri de lemn sau de metal, la fixarea coloranților pe fibrele textile etc. (< germ. Beize)

BAIȚ ~uri n. Colorant folosit în tâmplărie, tăbăcărie, industria textilă etc. pentru a colora sau a curăța suprafața unui obiect. [Monosilabic] /<germ. Beize