báhic, ~ă a [At: SCRIB AN, D. / V: bachic / Pl: ~ici, -ice / E: lat bacchicus] 1 Referitor la zeul Bachus. 2 Închinat lui Bachus. 3 Referitor la băutură. 4 (Îs) Cântece -ice Cântece de petrecere. 5 (Îs) Sărbători -e Sărbători închinate zeului Bachus.

BÁHIC, -Ă, bahici, -ce, adj. Care se referă la zeul Bachus, închinat lui Bachus. ♦ De băutură, de chef. ◊ Cântec bahic = cântec de petrecere, cântec de pahar. – Din fr. bachique, lat. bacchicus.

BÁHIC, -Ă, bahici, -ce, adj. Referitor la zeul Bachus, închinat lui Bachus. ◊ De băutură, de chef. ◊ Cântec bahic = cântec de petrecere, cântec de pahar. – Din fr. bachique, lat. bacchicus.

BÁHIC, -Ă, bahici, -e, adj. (Livresc) Al lui Bachus, închinat lui Bachus (zeul vinului); de băutură; anacreontic. Cîntece bahice.

BÁHIC, -Ă, bahici, -e, adj. Al lui Bachus, închinat lui Bachus (zeul vinului la romani); de băutură, anacreontic. Cântec bahic. – Fr. bachique (lat. lit. bacchicus).

báhic adj. m., pl. báhici; f. báhică, pl. báhice

báhic adj. m., pl. báhici; f. sg. báhică, pl. báhice

BÁHIC adj. v. dionisiac.

BÁHIC, -Ă adj. (Liv.) Consacrat lui Bachus; de băutură; anacreontic. // s.f. Cântec de petrecere. [Scris și bachic. / < fr. bachique, cf. Bachus – zeul vinului la romani].

BÁHIC, -Ă I. adj. consacrat lui Bachus; de băutură, de chef. II. s. n. cântec de petrecere. III. s. m. picior metric (antic) dintr-o silabă scurtă și două lungi. (< fr. bacchique, lat. bacchicus)

BÁHIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de zeul Bachus; propriu zeului Bachus; dionisiac. 2) (despre creații literare) Care exprimă bucuriile vieții; cu conținut optimist. * Cântec ~ cântec de pahar. /<lat. bacchicus, fr. bachique

*báhic v. bachic.

BAHIC adj. dionisiac. (Serbările ~.)