Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru bageac─â

bage├íc1 sn [At: ALECSANDRI, T. 895 / V: (reg) -ag, -giag sn, -ac─â, -ag─â, b─âgeag─â, begeac─â s /l Pl: ~uri / E: bagea + ogeac (Reg)] 1-2 Deschiz─âtur─â ├«n podul caselor ╚Ť─âr─âne╚Öti sau al ╚Öurilor, prin care p─âtrunde lumina sau poate ie╚Öi fumul Si: bagea (1-2), bahlin─â, b─ângic─â, lucarn─â.
bageác2 sn [At: COMAN, GL. / Pl: ~uri / E: nct] (Reg; mpl) Nimicuri.
bageácă sf vz bageac1
BAGE├üC, bageacuri, s. n. (Reg.) Deschiz─âtur─â ├«n form─â de ferestruic─â ├«n acoperi╚Öul caselor ╚Ť─âr─âne╚Öti, al unei ╚Öuri etc., prin care p─âtrunde lumina ╚Öi care serve╚Öte uneori drept horn; lucarn─â, bagea, fumar, hogeac. [Var.: bageac─â s. f.] ÔÇô Contaminare ├«ntre bagea ╚Öi ogeac.
BAGEÁCĂ s. f. v. bageac.
BAGEÁC, bageacuri, s. n. v. bageacă.
BAGE├üC─é, bageci, s. f. (Reg.) Deschiz─âtur─â ├«n form─â de ferestruic─â ├«n acoperi╚Öul caselor ╚Ť─âr─âne╚Öti, al unei ╚Öuri etc. prin care p─âtrunde lumina ╚Öi care serve╚Öte uneori drept horn; lucarn─â, bagea. [Var.: bage├íc s. n.] ÔÇô Contaminare ├«ntre bagea ╚Öi ogeac.
BAGE├üC─é, bageci, s. f. (Mold.) Deschiz─âtur─â, ca o ferestruic─â, ├«n podul unei case, al unei ╚Öuri etc., prin care p─âtrunde lumina sau care uneori ╚Ťine locul hornului. Teatrul reprezint─â o curte cu zaplaz... ├Än dreapta, o ╚Öur─â cu bageac─â spre scen─â. ALECSANDRI, T. 895. Variante: bage├íc, bageacuri, s. n., bage├íg─â (CONTEMPORANUL, III 707) s. f.
BAGE├üC─é, bageci, s. f. (Reg.) Mic─â deschiz─âtur─â ├«n podul unei case, al unei ╚Öuri etc., prin care p─âtrunde lumina ╚Öi care uneori ╚Ťine locul co╚Öului. ÔÇô Tc. ba─čak.
bage├íc/bage├íc─â (reg.) s. n. / s. f., pl. bage├ícuri/bag├ęci
bage├íc s.n. / bage├íc─â s.f., pl. bage├ícuri / bag├ęci
bageác (= bageacă) s. n., pl. bageacuri / bagece
BAGEÁCĂ s. v. campadură, cămin, coș, horn.
bage├íc (bageacuri), s. n. ÔÇô Lucarn─â, fumar. ÔÇô Var. bagea(c─â), bageag(─â). Mr. b─âg├ę,, megl. b├í─č─â. Tc. baca(k) (╚śeineanu, II, 35; Lokotsch 167; Ronzevalle 43; Graur, GS, VI, 330); cf. ngr. ╬╝¤Ç╬▒╬┤╬Â╬Ȥ░, alb. ba─č├ź, bg. badza. Pu╚Öcariu, Dacor., VIII, 107, pare a considera bagea drept form─â primitiv─â, ╚Öi bageac─â drept rezultat al contamin─ârii cu ogeac.
bageac─â f. Mold. ochiul podului, gura de jos a co╚Öului pe unde iese fumul. [Suceava bagea = turc. BADJ├Ç; varianta bageac(─â), se datore╚Öte influen╚Ťei analogice a sinonimului ogeac].
bageac─é s. v. CAMPADUR─é. C─éMIN. CO╚ś. HORN.

Bageac─â dex online | sinonim

Bageac─â definitie

Intrare: bageac─â
bageac pl. -uri
bageac─â substantiv feminin