bageac definitie

18 definiții pentru bageac

bageác1 sn [At: ALECSANDRI, T. 895 / V: (reg) -ag, -giag sn, -acă, -agă, băgeagă, begeacă s /l Pl: ~uri / E: bagea + ogeac (Reg)] 1-2 Deschizătură în podul caselor țărănești sau al șurilor, prin care pătrunde lumina sau poate ieși fumul Si: bagea (1-2), bahlină, băngică, lucarnă.
bageác2 sn [At: COMAN, GL. / Pl: ~uri / E: nct] (Reg; mpl) Nimicuri.
bageácă sf vz bageac1
BAGEÁC, bageacuri, s. n. (Reg.) Deschizătură în formă de ferestruică în acoperișul caselor țărănești, al unei șuri etc., prin care pătrunde lumina și care servește uneori drept horn; lucarnă, bagea, fumar, hogeac. [Var.: bageacă s. f.] – Contaminare între bagea și ogeac.
BAGEÁCĂ s. f. v. bageac.
BAGEÁC, bageacuri, s. n. v. bageacă.
BAGEÁCĂ, bageci, s. f. (Reg.) Deschizătură în formă de ferestruică în acoperișul caselor țărănești, al unei șuri etc. prin care pătrunde lumina și care servește uneori drept horn; lucarnă, bagea. [Var.: bageác s. n.] – Contaminare între bagea și ogeac.
BAGEÁC s. n. v. bageacă.
BAGEÁCĂ, bageci, s. f. (Mold.) Deschizătură, ca o ferestruică, în podul unei case, al unei șuri etc., prin care pătrunde lumina sau care uneori ține locul hornului. Teatrul reprezintă o curte cu zaplaz... În dreapta, o șură cu bageacă spre scenă. ALECSANDRI, T. 895. Variante: bageác, bageacuri, s. n., bageágă (CONTEMPORANUL, III 707) s. f.
BAGEÁCĂ, bageci, s. f. (Reg.) Mică deschizătură în podul unei case, al unei șuri etc., prin care pătrunde lumina și care uneori ține locul coșului. – Tc. bağak.
bageác/bageácă (reg.) s. n. / s. f., pl. bageácuri/bagéci
bageác s.n. / bageácă s.f., pl. bageácuri / bagéci
bageác (= bageacă) s. n., pl. bageacuri / bagece
BAGEÁCĂ s. v. campadură, cămin, coș, horn.
bageác (bageacuri), s. n. – Lucarnă, fumar. – Var. bagea(că), bageag(ă). Mr. băgé,, megl. báğă. Tc. baca(k) (Șeineanu, II, 35; Lokotsch 167; Ronzevalle 43; Graur, GS, VI, 330); cf. ngr. μπαδζάϰ, alb. bağë, bg. badza. Pușcariu, Dacor., VIII, 107, pare a considera bagea drept formă primitivă, și bageacă drept rezultat al contaminării cu ogeac.
bageacă f. Mold. ochiul podului, gura de jos a coșului pe unde iese fumul. [Suceava bagea = turc. BADJÀ; varianta bageac(ă), se datorește influenței analogice a sinonimului ogeac].
bageác n., pl. gece și geacurĭ (turc. bağak, picĭor, crac, infl. de bagea și de ogeac). Mold. sud. Horn.
bagea s. v. CAMPADURĂ. CĂMIN. COȘ. HORN.

bageac dex

Intrare: bageac (pl. -ece)
bageac pl. -ece
Intrare: bageacă
bageac pl. -uri
bageacă substantiv feminin