Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

24 defini╚Ťii pentru bagatel

bagat├ęl sn vz bagatel─â
bagat├ęl─â sf [At: CRITIL, ap. HEM 2336 / V: bagatel sn, (rar) bagadel sn, (├«nv) b─âg─â-, -tea I Pl: ~le / E: fr bagatelle] 1 ├Änt├ómplare de mic─â importan╚Ť─â Si: fleac. 2 (Reg) Dantel─â u╚Öoar─â, lucrat─â de m├ón─â Si: horbot─â. 3 Pies─â muzical─â instrumental─â de scurt─â durat─â, de obicei cu con╚Ťinut liric. 4 Obiect de mic─â importan╚Ť─â.
BAGATÉL s. n. v. bagatelă.
BAGAT├ëL─é, bagatele, s. f. 1. Lucru de mic─â importan╚Ť─â; obiect de mic─â valoare, ne├«nsemnat; fleac. 2. Pies─â muzical─â instrumental─â scurt─â, de obicei pentru pian. [Var.: bagatel s. n.] ÔÇô Din it. bagattella, fr. bagatelle.
BAGATÉL s. n. v. bagatelă.
BAGAT├ëL─é, bagatele, s. f. 1. Lucru de mic─â importan╚Ť─â; obiect de mic─â valoare, ne├«nsemnat; fleac. 2. Pies─â muzical─â instrumental─â scurt─â, de obicei cu con╚Ťinut liric. [Var.: bagat├ęl s. n.] ÔÇô Din it. bagattella, fr. bagatelle.
BAGATÉL s. n. v. bagatelă.
BAGAT├ëL─é, bagatele, s. f. 1. Lucru de mic─â importan╚Ť─â, lucru de nimic, o nimica toat─â, fleac. Triiz─âci ╚Öi doi de galbini. ÔÇô O bagatel─â. ALECSANDRI, T. I 80. O vorb─â, o bagatel─â le da prilej de sfad─â. NEGRUZZI, S. II 242. ├«n zadar, mai deun─âzi, am vrut, prin poezie, S─â scap d-o bagatel─â, d-o mic─â datorie. ALEXANDRESCU, P. 81. ÔÖŽ (Concretizat) Ai f─âcut inventariul tuturor bagatelelor din colonad─â. NEGRUZZI, S. I 329.Mic─â compozi╚Ťie muzical─â pe o tem─â u╚Öoar─â. Bagatel─â ├«n stil rom├«nesc a compozitorului I. Sc─ârl─âtescu. ÔÇô Variant─â: bagat├ęl, bagatele ╚Öi (├«nvechit) bagateluri (CREANG─é, A. 81, FILIMON, C. 157), s. n.
BAGATÉL s. n. v. bagatelă.
BAGAT├ëL─é, bagatele, s. f. 1. Lucru de mic─â importan╚Ť─â; fleac. ÔÖŽ Obiect de mic─â valoare, ne├«nsemnat. 2. Mic─â compozi╚Ťie muzical─â pe o tem─â u╚Öoar─â. [Var.: bagat├ęl s. n.] ÔÇô It. bagattella (fr. bagattelle).
bagat├ęl─â s. f., g.-d. art. bagat├ęlei; pl. bagat├ęle
bagat├ęl─â s. f., g.-d. art. bagat├ęlei; pl. bagat├ęle
BAGAT├ëL─é s. 1. v. fleac. 2. v. m─ârun╚Ťi╚Ö.
BAGATÉLĂ s. v. dantelă.
BAGATÉL s.n. v. bagatelă.
BAGAT├ëL─é s.f. 1. Lucru neimportant; fleac, nimic. ÔÖŽ Obiect de mic─â valoare. 2. Pies─â muzical─â scurt─â, compus─â pe o tem─â u╚Öoar─â. [Var. bagatel s.n. / < fr. bagatelle, it. bagatella].
BAGAT├ëL─é s. f. 1. lucru neimportant; fleac. ÔŚŐ obiect de mic─â valoare. 2. (muz.) pies─â muzical─â scurt─â, pe o tem─â u╚Öoar─â, variat─â ca expresie ╚Öi form─â; bluet─â (2). (< fr. bagatelle, it. bagatella)
bagat├ęl─â (bagat├ęle), s. f. ÔÇô Fleac, lucru ne├«nsemnat. ÔÇô Var. (├«nv.) bagatel. Mr. bagatel─â. Fr. bagatelle; ├«n mr., direct din it. bagatella (Ruffini 338). Der. bagateliza, vb.
BAGAT├ëL─é ~e f. 1) Compozi╚Ťie muzical-instrumental─â de propor╚Ťii mici, scris─â pe o tem─â ne├«nsemnat─â. 2) Lucru sau fapt lipsit de importan╚Ť─â; fleac. [G.-D. bagatelei] /<it. bagattella, fr. bagatelle
bagatel─â f. 1. lucru de pu╚Ťin─â valoare; 2. pl. bagateluri, un fel de horbote sau dantele: cear╚Öaf cu bagateluri.
*bagat├ęl─â f., pl. e (fr. bagatelle, d. it. bagattella). Lucru de pu╚Ťin─â valoare, fleac. ÔÇô Vulg. -tel ╚Öi -del, n., pl. -ur─ş.
BAGATEL─é s. 1. fleac, nimic, (fam.) moft, (fig.) juc─ârie. (E o ~ s─â fac asta.) 2. chi╚Ťibu╚Ö, fleac, m─ârun╚Ťi╚Ö, nimic, prostie, (├«nv.) blagomanie, (fam.) moft. (Nu te lega de ~e.)
bagatel─â s. v. DANTEL─é.
bagatelă, piesă instrumentală de caracter*, de mici dimensiuni și relativ ușoară, cu aspect de divertisment-fantezie*. Forma sa este, de obicei, liberă. (B. au scris: Couperin, Beethoven, Scărlătescu).

Bagatel dex online | sinonim

Bagatel definitie

Intrare: bagatel─â
bagatel
bagatel─â substantiv feminin