baftă definitie

14 definiții pentru baftă

báftă sf [At: VLAHUȚĂ, CL. 61 / Pl: ~te / E: tc baht] 1 Noroc. 2 Trecere pe lângă cineva. 3 Cinste.
BÁFTĂ, bafte, s. f. (Fam.) Noroc, șansă. – Din țig. baht. Cf. tc. baht.
BÁFTĂ, bafte, s. f. (Arg. și fam.) Noroc, șansă. – Din țig. baht. Cf. tc. baht.
BÁFTĂ, bafte, s. f. (Familiar) Noroc. Ieri am văzut unul de la mine din sat. – Asta-i baftă, bădica Gheorghe. CAMILAR, N. I 444. Îi îngreunată... cu Ghiță al dumitale, fi-ți-ar în baftă să-ți fie. VLAHUȚĂ, CL. 61.
BÁFTĂ s. f. (Fam.) Noroc. – Tc. baht.
báftă (fam.) s. f., g.-d. art. báftei; pl. báfte
báftă s. f., g.-d. art. báftei; pl. báfte
BÁFTĂ s. v. apreciere, atenție, cinste, cinstire, considerație, noroc, onoare, prețuire, respect, stimă, șansă, trecere, vază.
báftă (báfte), s. f. – Noroc, succes. Tc. baht (Popescu-Ciocănel 14; DAR; Ronzevalle 48), care a trecut în țig. batch (Miklosich, Zig., 172; Wlislocki 72). În rom. pare a fi intrat prin intermediul țig. (Graur 124; Graur, Notes, IV, 196; Juilland 157) și consideră o nuanță de vulgaritate; cu toate că este un cuvînt foarte folosit în limbajul comun, apare rareori în literatură. Din tc. provin și ngr. βάχτ, alb. baft, bg., sb. bacht. – Stamati folosește de mai multe ori cuvîntul baftă, cu sensul de „gură, cioc”; nu cunoaștem rațiunea acestei întrebuințări, care nu apare la alt autor și pe care nu o găsim în dicționare. – Der. băftos, adj. (norocos).
BÁFTĂ ~e f. fam. Concurs de împrejurări favorabile; noroc. A avea ~. /<turc. baht
baftă f. Mold. noroc (în jocul de cărți). [Turc. BAHT, noroc, vază].
báftă f., pl. e (turc. pers. baht, noroc, cinste, vază; bg. sîrb. alb. baht). Fam. Iron. Mutră, față, obraz, cinste: ia batjocurit bafta. Rar, noroc, șansă.
baftă s. v. APRECIERE. ATENȚIE. CINSTE. CINSTIRE. CONSIDERAȚIE. NOROC. ONOARE. PREȚUIRE. RESPECT. STIMĂ. ȘANSĂ. TRECERE. VAZĂ.
a (se) face de baftă / de basm / (eufem.) de cacao / de căcat (vulg.) expr. a (se) compromite; a se face de râs.

baftă dex

Intrare: baftă
baftă substantiv feminin