badineríe sf [At: DN3 / Pl: ~ii / E: fr badinerie] 1 (Frm) Glumă. 2 (Frm) Copilărie. 3 (Muz) Piesă instrumentală cu caracter glumeț, vesel și ritm vioi (din suitele franceze și germane din sec. XVIII).

BADINERÍE s. f. (Muz.) Mișcare cu caracter dansat în suitele franceze și sonatele germane din sec. XVIII. – Din fr. badinerie.

BADINERÍE, badinerii, s. f. (Muz.) Piesă vioaie cu caracter glumeț (din suitele franceze și germane din secolul al XVIII-lea). – Din fr. badinerie.

badineríe s. f., art. badinería, g.-d. badineríi, art. badineríei

badineríe s. f., art. badinería, g.-d. badineríi, art. badineríei; pl. badineríi

BADINERÍE s.f. 1. (Franțuzism) Glumă; copilărie. 2. (Muz.) Piesă instrumentală cu caracter glumeț, vesel și ritm vioi. [Gen. -iei. / < fr. badinerie, cf. prov. badin – glumeț, vesel].

BADINERÍE s. f. 1. glumă; joacă. 2. (muz.) piesă instrumentală cu caracter glumeț, vesel și ritm vioi. 3. dans francez de origine populară cu caracter glumeț. (< fr. badinerie)

badinerie (cuv. fr. [badinri] „glumă, joacă”), numele unei piese vioaie, cu caracter glumeț (în felul scherzo*ului), din suitele* franceze și germane din sec. 18. Măsura. binară* (2/4 sau ¢), se păstrează riguros. (Ex. J.S. Bach, Suita a II-a pt. orch., BWV 1067, ultima parte; Telemann, Badinage, în C și în tempo Très vite, din Suita „Musique de table”). Sin fr.: badinage.