Dicționare ale limbii române

15 definiții pentru badian

badián sm [At: PANȚU, PL.2 / P: -di-an / V: -dea-ion, băulean / Pl: ~ieni / E: fr badiane, ger Badian] 1 (Bot; reg) Anason franțuzesc (Illicium verum). 2 Arbust din China și Japonia, cu frunze, flori, tulpină și fructe plăcut mirositoare, întrebuințate la fabricarea lichiorurilor, în medicină etc. (Illicium anisatum). 3 (Pre) Fructul acestui arbust.
BADIÁN, badiani, s. m. Arbust din China și Japonia, cu frunze, flori, tulpină și fructe plăcut mirositoare, folosite la fabricarea lichiorurilor, în medicină etc. (Illicium anisatum); p. restr. fructul acestui arbust. [Pr.: -di-an] – Din fr. badiane.
BADIÁN, badiani, s. m. Arbust din China și Japonia cu frunze, flori, tulpină și fructe plăcut mirositoare, întrebuințate la fabricarea lichiorurilor, în medicină etc. (Illicium anisatum); p. restr. fructul acestui arbust. [Pr.: -di-an] – Din fr. badiane.
BADIÁN, badiani, s. m. Arbust cultivat în China și Japonia, ale cărui frunze, flori, tulpină și fructe răspândesc un miros aromatic; se întrebuințează la fabricarea lichiorurilor, în medicină etc. (Illicium anisatum); fructul acestui arbust. [Pr.: -di-an] – Fr. badiane.
!badián (-di-an) s. m., pl. badiáni
badián s. m. (sil. -di-an), pl. badiáni
BADIÁN s. v. anason-franțuzesc.
BADIÁN s.m. Arbust din Extremul Orient, ale cărui frunze, flori și tulpină răspândesc un miros aromatic. [Pron. -di-an- / < fr. badiane].
BADIÁN s. m. arbust din Extremul Orient ale cărui frunze, flori și tulpină răspândesc un miros aromatic. (< fr. badiane)
badián s. m. – (Trans.) Anason (Pimpinella anisum). Germ. Badian. Termen farmaceutic, sec. XIX.
BADIÁN ~i m. Arbust cultivat pentru frunzele, florile și fructele sale, care conțin substanțe aromatice și care se utilizează în industria farmaceutică și la producerea unor lichioruri. [Sil. -di-an] /<fr. badiane
badian m. arbore mare din China și Japonia al cărui rod e anasonul stelat. [Nemț. BADIAN].
*badiánă f., pl. e (fr. badiane, d. pers. badian, anison). Un gen de plante foarte aromatice (din familia magnoliiĭ) dintre care o specie dă anisonu stelat (illicium anisatum), cu care se aromatizează rachiurile. – În Trans., -an (după germ.).
BADIAN s. (BOT.; Illicium anisatum) anason-franțuzesc, anason-stelat.
BADIÁN s.m. Arbust originar din Asia (Illicium verum / Illicium anisatum); fructul acestuia în formă de capsulă stelată (steluțe) cu 8 semințe, cu puternică aromă de anason, numit de aceea și „anason stelat”, utilizat ca mirodenie; tradițional, în țările asiatice se mestecă după masă semințe de badian, considerate a fi digestive. – Fr. badiane, engl. badian, star anise, germ. Sternanis.

Badian dex online | sinonim

Badian definitie

Intrare: badian
badian substantiv masculin
  • silabisire: -di-an