bade definitie

3 intrări

18 definiții pentru bade

báde sms [At: NECULCE, ap. LET. II, 206/23 / V: -diu / E: ns cf bg бaтe, srb baća, bato, mg bátya] (Pop) 1 Termen politicos de adresare către un bărbat mai în vârstă. 2 Termen de adresare al unui copil către un tânăr. 3 (Îoc orășean) Țăran. 4 Termen de adresare al unei femei către un bărbat matur. 5 (Art) Termen de respect cu care soția se referă la soț. 6 (Art) Termen afectuos cu care o femeie se referă la iubitul ei. 7 (Îrg) Frate mai mare. 8 (Îs) -ea Ion Om prost.
BÁDE s. m. (Pop.) 1. Termen politicos de adresare către un bărbat mai în vârstă (de la țară). 2. Termen mângâietor folosit de femeile de la țară pentru bărbatul iubit. [Art.: badea] – Et. nec.
BÁDE s. m. (Pop.) 1. Termen politicos de adresare către un om matur sau mai vârstnic (de la țară); nene. 2. Termen mângâietor folosit de femeile de la țară pentru bărbatul iubit. [Art.: badea] – Et. nec.
BÁDE s. m. 1. (Folosit mai ales la țară, de obicei pe lîngă un nume propriu) Termen de respect cu care cineva se adresează unui bărbat, de obicei mai în vîrstă decît el; termen familiar cu care orășenii se adresează țăranilor. Badea Culai, feciorul săracului... Buciumă-n mine toate răscoalele țării! DEȘLIU, G. 23. Badea Bodrîngă făcu semn cu ochiul. CAMILAR, N. I 318. Ba nu, bade Ipate, n-aibi grijă; nu ți-oi mai cere vreun lucru mare pînă pe-acolo. CREANGĂ, P. 151. ♦ (La vocativ, precedat de «măi») Termen cu nuanță de ironie și de amenințare cu care cineva se adresează unui bărbat (indiferent de vîrstă). Hei, hei!... nu te-am știut eu că-mi ești de aceștia, că de mult iți făceam felul!... Dar, trăind și nemurind, te-oi sluji eu, măi badeo! CREANGĂ, P. 236. Ha, ha! măi badeo, mi-ai căzut la mînă acu! ALECSANDRI, T. 234. 2. (Popular) Termen cu care femeile de la țară se adresează bărbatului iubit. Tu te duci, badeo, sărace, Eu cu dorul tău ce-oi face? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 109. ♦ (Adesea cu un pronume posesiv) Iubit, ibovnic, drăguț. Floricică din ogoară, Dorul badei mă omoară. SEVASTOS, C. 129. Badea meu, tînăr băiat, Nici mustața nu i-a dat; Badea meu, tînăr copil, Roșu ca un trandafir... Cum e bradul arătos, Așa-i badea de frumos; Cum e bradul nalt din munte, Așa-i badea meu de frunte. JARNÍK-BÎRSEANU, 39. Badea nalt cît un cireș, Mîndra cît un fedeleș. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 429. Forme gramaticale: art. badea, voc. bade și badeo. – Variantă: (regional) bádiu (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 240) s. m.
BÁDE s. m. (Pop.) 1. Termen de respect cu care cineva se adresează unui bărbat mai în vârstă de la țară. ♦ (La vocativ) Termen cu nuanță de ironie sau de amenințare cu care cineva se adresează unui bărbat, indiferent de vârstă. Ha, ha! măi badeo, mi-ai căzut la mână acu! (ALECSANDRI). 2. Termen cu care femeile de la țară se adresează bărbatului iubit; p. ext. iubit, ibovnic. [Art.: badea]
báde (pop.) s. m., art. bádea, g.-d. art. bádei/lui bádea
báde s. m., art. bádea, g.-d. art. bádei/lui bádea
BÁDE s. v. nene.
báde s. m.1. Termen de adresare care, în limbajul popular din Trans., Mold. și Basar., se aplică persoanelor mai în vîrstă sau de rang mai mare, dacă nu sînt cunoscute. – 2. Termen pe care îl folosesc de obicei femeile de la țară pentru bărbatul iubit. – Var. (Trans.) badiu. Numeroase dim.: bădi(u)c(ă), bădicuț(ă), bădieș, bădișor, bădiț(ă), bădițel, bădi(u)țică, bădi(u)liță, etc. Origine necunoscută. Coincide cu bg. bata, batju „termen de adresare către fratele mai mare”, sb. bato, bača, mag. bátya; este însă posibil ca aceștia să provină din rom. Poate fi vorba de forma autohtonă a rădăcinii indoeuropene pentru „tată”, cf. baci și rus. batjuska. Nu pare a fi întîmplătoare coincidența cu lazio bade „bătrîn”, bad „a îmbătrîni” (cf. Mélanges Soc. Ling., IX, 151). Pentru proveniența rom. a rut. badika, cf. Candrea, Elemente, 406.
BÁDE m. 1) (termen politicos de adresare a unei persoane tinere către un bărbat mai în vârstă) Nene. 2) pop. (termen de adresare a unei tinere femei de la țară bărbatului iubit) Nene; iubit. [Art. badea; G.-D. badei] /Orig. nec.
bade m. 1. titlu pe care, la țărani, un frate îl dă fratelui mai mare (corespunzând în orașe lui nene); 2. nume dat oricărui om mai bătrân: bade Ioane!; 3. termen cu care orășenii se adresează la un țăran mai în vârstă. [Cf. bulg. BATE (ung. bátya)].
bádea m. fără pl., gen. badiĭ orĭ al luĭ badea, voc. bade (rudă cu ung. bátya și bg. bae, batĭu, frate maĭ mare. V. baștină). Epitet respectuos dat de un țăran maĭ tînăr altuĭa maĭ bătrîn (dar nu moș) orĭ de un orășean unui țăran (uneorĭ iron.). Epitet adresat de o țărancă ibovniculuĭ orĭ soțuluĭ (P.P.) V. nenea, lelea, țața.
BADE s. nene, (pop.) neică, (reg.) uică, (prin Olt. și Ban.) nană.
TERMENI DE POLITEȚE ȘI RESPECT ÎNTRE RUDE. Subst. Bade (pop.), bădie (pop.), bădică (pop.), bădicuță (dim., pop.), bădițică (dim., pop.), bădiță (dim., pop.), bădițel (pop.), bădișor (pop.); nene (pop. și fam.), neică (pop.), nenișor (dim., fam.), nenic (rar), neiculean (rar), neiculiță (dim., pop.), neicușor (pop.), neicuță (pop.), nenicuț (reg.), unchi, unchișor (dim.). Nană (reg.), lele (pop.), leliță (dim., pop.), leicuță (dim., pop.), leiculiță (pop.), lelică (pop.), lelicuță (pop.), leicușoară (pop.), lelișoară (pop.), dodă (reg.), daică (reg.), dadă (reg.), tătăișă (reg.), țață (pop.), țaică (reg.); mătușă (pop.), mătușică (dim., pop.), tușă (pop. și fam.), tușică (pop. și fam.). V. politețe, respect, rudenie.
CÂRȚAN, Gheorghe (Badea Cârțan) (1849-1911, n. Oprea, azi Cârțișoara, jud. Sibiu), țăran român. Răspânditor al cărții românești în satele transilvănene. Voluntar în războiul pentru independența României (1877-1878). A călătorit pe jos pînă la Roma pentru a vedea Columna lui Traian și alte mărturii despre originea latină a poporului român.
BADE termen vechi romînesc de respect amical față de cel mai în etate, cf. și pers. Baden, n. calendaristic. Este atestat ca nume de persoana din sec. al XV-lea (Hasdeu, Magnum Et.). I. 1. Bad s. (Dm). 2. Badac, act. 3. Badașiul, 1785 (AO III 140); Badașcă, Anton (Bîr IV). 4. Bade (Dm), forma cea mai frecventă a numelui. 5. Bădiu, pren. ard. (Paș); – mold. (Dm) și munt. (Cat; 17 B II 349); -l, Ștan (Șchei I); „Badiul și Bădiuleasa cea frumoasă” în lit. pop. (G. Dem. 538); dialectal Baghiu ard. (Paș); Badiulești, fam. (Ac Bz 32); 6. Badica, munt. (16 3 II 389); Badice, C., 1790 (BCI VII 21); Badicea s. 7. Badióc, D. ard. (din Bihor), cf. dim. bădiuc. 8. *Badoc, -ești s. (16 B III 100), cf. subst. badoc. 9. Badul (Has; Ard; 16 B I 67; Bih; Cotr 47); Radu Badolui (16 B II 389). 10. Badunu, R. olt. (AO X 340). II. Cu ă în temă: 1. Băda (C Bog); vîrful Bădei t. 2. + -ac, -in: Bădăcin s.< Bădac; Bădăci m-te. 3. + -ac, -el: Bădăcel, R., olt., 1630 (Sd IV 19). 4. Bădăi (Giur 105), cf. bădîiu „putinică”. 5. Băd/ala t. (Mus); -ălache (Ard); Bădălan (Sc), scris și Bodolan (Has); Bădăluță (MO 10 feb. 1949); mold. (Sd V 414); Bădalea, Gl. (Băl III). 6. + -an: Bădan, N., act.; Bădănoiu (Arh), sau < bădan, bădîniu, „putină, putinei”. 7. *Bădaș, + -că, Bâdașcă, Ioan, pr., 1916. 8. + -ău: Bâdău (16 B IV 353); Moț; Ard I), cf. și subst. bădău; + -uță: Bădăuță, A., act. 9. Derivate: Băd/escu; -eanu, fam. (Puc 386); -eni, -ești, -euți ss. 10. Bădel (Hur 129); -iță, mold. (Băl IV). 11. Bâdia, cf. termenul mold. bădie), munt. (Cat; 16 B 113); – V., mold. (Sur IV); Bădie, Puică, munt. (BCI VIII 32). 12. Bădieș (17 A I 53). 13. Bădic (Drag 124, 138); – Hrizea, munt. (BCI XV 62); Bădica – Radul Vvd; Bădeca (17 B II 81); Bădecescul (17 B IV 94); Bădicul (17 B III 619); Bădicea (16 B V 246). 14. + -ici, ca în Drăghici < Drag: Bădici (Cat); -u, 1680 (Has); -ul (Drag 124, 138). 15. + -ici, -an, augmentativ, ca în Drăghicean, Bărbucean, Oprișan, confundat în vorbire și în scris cu sufixul de apartenență locală -anu, -eanu; Bădician, 1629 (Has); Bădicean, pren. ard. (RI VIII 146); Bădic/eni s., -escul t. 16. + -ici, -oiu: Bădicioiu, I. (Șoimari); -l, En. (Drj XI); Bădigău, Stanciu (Șchei I). 17. Bădilâ, 1737 (16 B II 10; Sd X) zis și Bădeanul și Bădan, Neagoe (Has); Bădil/a, popa (16 B III 352); -ă, 1726, ard. (Paș); Bădilescu (L PI); -l (17 B I 292). 18. + -ilă, -ică: Bădilică, Gh. (Ocina). 19. + -ilă, -ici: Bădillici, „ocinaș” (16 B V 209); -iciu t. (ib. 168); -icea b. (16 B III 152); Bădilici, Toader, 1719 într-un act cu Ilie Șiaptelici, stolnic (Sd V 101); cf. și dim. mar. bădiuluț „scump, iubit” (Tit Bud); Bădeliță, Toader 1758 buc. (M Put 190) < *Bădiliță. 20. Bădin (17 A V 129) frecv.; -ei s. (Ind 13 – 16 B); -a f. (P Bor 44; R-Sărat); -ul t. (Mus); -că, 1501 (Has); munt., 1708 (BCI XI 91); -ca f. (ib. 242); Badina b. țig. (16 B II 193); 21. + -iș, -oiu; Bădișoe b. (16 B IV 168); 22. + -iș, -or: Bădișoară (Glos). 23. Bădiț mold. (Sd XXI); -a; -ă, M., act.; -oiu, N, (Șchei III) și s. 24. + -oiu, -oniu: Bădoiu (Acte Sc); Bădioae, 1743 (Paș); Bădone, Gh. (An Pit 79). 25. Bădol/ă, Ilie, olt. (AO XXI 174); -e (Sd VII 270). 26. Băduc/a, din Chiojd, 1652 (Sd XIX 85); -ă din Chiojd (Mz PI I 44). 27. Băduță (17 B IV 357); Băduți, G., act. 28. Bădislav, n. în eposul dunărean (G Dem 653). 29. Feminine: Bada f (?) (P Gov f° 13); Badea, j-ța (17 B I 246); Bădioae, n. marital (Ștef); Badeoana (Ard I 256); Bădina; Badeanca (16 A I 106). III. Asemănări: 1. Bădărcea, M. (Grăd 45); Bădîrcea, V., act. 2. Bădoși, s. 3. Bădujoara, t. (Cat). 4. Badidea, t. (16 B I 80). 5. Badinga, țig., 1501 (16 B I 8).
Băd/e -uță, toate derivatele, v. Bade II.
badeangard, badeangarzi, s. m. (glum.) bodyguard, gardă de corp

bade dex

Intrare: bade
bade
Intrare: Băde
Băde
Intrare: Bade
Bade