bacterioterapie definitie

5 definiții pentru bacterioterapie

bacterioterapíe sf [At: DN3 / P: ~ri-o-te-ra-pi-e / Pl: ~ii / E: bactériotherapie] (Med) Metodă de tratament care folosește ca medicamente microbi capabili să distrugă germeni patogeni.
bacterioterapíe s. f., g.-d. art. bacterioterapíei
BACTERIOTERAPÍE s.f. (Med.) Metodă de tratament care folosește ca medicamente microbi capabili să distrugă germeni patogeni. [< fr. bactériothérapie].
BACTERIOTERAPÍE s. f. metodă de tratament cu microbi capabili să distrugă germeni patogeni. (< fr. bactériothérapie)
BACTERIO- „bacterii, bacterian”. ◊ gr. bakterion „bastonaș” > fr. bacterio-, engl. id., germ. bakterio- > rom. bacterio-. □ ~cit (v. -cit), s. n., hematie alungită în formă de bacil; ~clorofilă (v. cloro-, v. -fil2), s. f., pigment existent în cromatoforii bacteriilor fototrofe; ~colie (v. -colie1), s. f., prezența germenilor bacterieni în fiere; ~fag (v. -fag), s. m., microorganism care distruge bacteriile; ~fagie (v. -fagie), s. f., distrugere a bacteriilor de către bacteriofagi; ~fagoterapie (v. fago-, v. -terapie), s. f., tratament al unei infecții prin administrarea bacteriofagilor specifici; ~genic (v. -genic), adj., care este generat de bacterii; ~litic (v. -litic2), adj., care produce bacterioliză; ~liză (v. -liză), s. f., proces de dezintegrare a bacteriilor sub acțiunea agenților chimici; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în bacteriologie; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul bacteriilor; sin. microfitologie (2); ~metrie (v. -metrie1), s. f., metodă de analiză a unui mediu bacterian; ~pexie (v. pexie), s. f., fixare a bacteriilor de către histiocite; ~riză (v. -riză1), s. f., simbioză între rădăcinile unor leguminoase și bacteriile fixatoare de azot; ~scopie (v. -scopie), s. f., examen al unui preparat microscopic în vederea depistării bacteriilor; ~static (v. -static), adj., s. n., (substanță) care oprește înmulțirea bacteriilor; ~stază (v. -stază), s. f., acțiunea de inhibare a multiplicării bacteriilor; ~terapie (v. -terapie), s. f., metodă de tratament care utilizează ca medicamente microbi capabili să distrugă germenii patogeni; ~toxemie (v. tox/o-, v. -emie), s. f., intoxicație generală produsă de toxinele bacteriilor; ~trop (v. -trop), adj., (despre substanțe chimice) cu afinitate pentru bacterii.

bacterioterapie dex

Intrare: bacterioterapie
bacterioterapie substantiv feminin