bacivór, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: fr baccivore] (Blg) Care se hrănește cu bace.

bacivór adj. m., pl. bacivóri; f. sg. bacivóră, pl. bacivóre

BACIVÓR, -Ă adj. (Biol.) Care se hrănește cu bace. [< fr. baccivore].

BACIVÓR, -Ă adj. care se hrănește cu bace. (< fr. baccivore)

BACI- „boabă de strugure”. ◊ L. bacca „boabă, sîmbure” > fr. bacci-, engl. id. > rom. baci-. □ ~fer (v. -fer), adj., care are ca fruct o bacă; ~form (v. -form), adj., în formă de boabă de strugure; ~vor (v. -vor), adj., care se hrănește cu boabe de strugure.