baccelí vr [At: DA ms / Pzi: ~lesc / E: baccea] (Fam; prt) 1-3 A deveni baccea (1-3).

baccelít1 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: bacceli] (Fam; prt) 1-3 Baccelire (1-3).

baccelít2, ~ă [At: DAms / Pl: ~iți, ~e / E: bacceli] (Fam; prt) 1-2 sm, a (Bătrân) care este decăzut fizic. 3-4 sm, a (Bătrân) care are idei învechite. 5 a (Fig) Gras. 6 a Lăbărțat.

BACCELÍ, baccelesc, vb. IV. Refl. 1. A îmbătrâni, a se ramoli, a deveni baccea. 2. (Fam.) A se îngrășa, a se lăbărța. – Din baccea.

BACCELÍT, -Ă, bacceliți, -te, adj. (Fam.; despre oameni și despre obrazul lor) Îmbătrânit. ♦ Gras, lăbărțat. – V. bacceli.

BACCELÍ, baccelesc, vb. IV. Refl. 1. A îmbătrâni, a se ramoli, a deveni baccea. 2. (Fam.) A se îngrășa, a se lăbărța. – Din baccea.

BACCELÍT, -Ă, bacceliți, -te, adj. (Fam.; despre oameni și despre obrazul lor) Îmbătrânit. ◊ Gras, lăbărțat. – V. bacceli.

BACCELÍ, baccelesc, vb. IV. Refl. (Despre oameni; adesea peiorativ) A îmbătrîni, a se vesteji, a se ramoli.

BACCELÍ, baccelesc, vb. IV. Refl. A îmbătrâni; a se ramoli. – Din baccea.

baccelí (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se bacceléște, imperf. 3 sg. se bacceleá; conj. prez. 3 să se bacceleáscă

baccelí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. baccelésc, imperf. 3 sg. bacceleá; conj. prez. 3 sg. și pl. bacceleáscă

baccelit a. ramolit.

baccelésc (mă) v. refl. (d. baccea) Fam. Iron. Devin baccea, mă ramolesc.

bacceli, baccelesc v. r. 1. a îmbătrâni, a se ramoli 2. a se îngrășa, a se lăți