baccea definitie

14 definiții pentru baccea

bacceá sf [At: EMINESCU, I. V. 25 / Pl: ~ele / E: nct] (Fam; prt) 1 Bătrân nevoiaș. 2 Bătrân ramolit Si: babalâc, căzătură, hodorog. 3 Bătrân cu idei învechite.
BACCEÁ, baccele, s. f. (Depr.) Bătrân ramolit, cu idei învechite. – Et. nec.
BACCEÁ, baccele, s. f. (Depr.) Bătrân ramolit, cu idei învechite. – Et. nec.
BACCEÁ, boccele, s. f. (Peiorativ) Bătrîn neputincios, ramolit, cu idei învechite. V. babalîc, hodorog. Du-te numaidecît, pînă nu iese bocceaua, hoașca. M. I. CARAGIALE, C. 100. Apoi [tinerii întorși din Franța] s-au pus pe iscodit porecle bătrînilor. Ba strigoi, ba baccele, ba ciocoi, ba retrograzi. EMINESCU, I. V. 25.
BACCEÁ, baccele, s. f. (Depr.) Bătrân ramolit, cu idei învechite. – Comp. tc. bacı.
bacceá (rar) s. f., art. bacceáua, g.-d. art. baccélei; pl. baccéle, art. baccélele
bacceá s. f., art. bacceáua, g.-d. art. baccélei; pl. baccéle
BACCEÁ s. v. babalâc.
bacceá (baccéle), s. f. – Bătrîn decrepit, ramolit, terminat. Tc. bahsizça „fără valoare” (Iorgu, GS, IV, 381). Scriban se gîndește, cu mai puține șanse, de a se adeveri, la tc. baǵci.
BACCEÁ ~éle f. depr. Bătrân (ramolit) cu idei perimate, retrograde. [Art. bacceaua; G.-D. baccelei; Sil. bac-cea] /Orig. nec.
bacceà m. bătrân retrograd (mai ales în idei); fie tânăr sau baccea. [Cf. turc. BAGČE, grădină, cu expresiunea o grădină de om, în sens ironic].
bacceá f., pl. ele (cp. cu turc. baghǵy, vier). Fam. Iron. Hodorog, hodoroagă, bătrîn slăbit orĭ bătrînă slăbită.
BACCEA s. babalîc, căzătură, hodorog, ramolit, (reg. și fam.) ghiuj, (reg.) jap, matuf, (prin Mold.) băbălău, (fig.) hîrb. (E o ~ !)
baccea, baccele s. f. (peior.) bătrân ramolit, cu idei învechite

baccea dex

Intrare: baccea
baccea substantiv feminin