Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru bacant─â

bac├ínt─â sf [At: EMINESCU, O. I, 289 / Pl: ~te / E: fr baccante] 1 Preoteas─â a cultului lui Bachus Si: menad─â. 2 (Fig) Femeie cu purt─âri libertine. 3 Fiecare dintre ├«nso╚Ťitoarele zeului Bachus.
BAC├üNT─é, bacante, s. f. (La romani) Preoteas─â a zeului Bachus; menad─â. ÔÖŽ Fiecare dintre ├«nso╚Ťitoarele zeului Bachus. ÔÖŽ Fig. Femeie destr─âb─âlat─â. ÔÇô Din fr. bacchante.
BAC├üNT─é, bacante, s. f. (La romani) Preoteas─â a zeului Bachus; menad─â. ÔŚŐ Fiecare dintre ├«nso╚Ťitoarele zeului Bachus. ÔŚŐ Fig. Femeie destr─âb─âlat─â. ÔÇô Din fr. bacchante.
BACÁNTĂ, bacante, s. f. (În antichitatea romană) Preoteasă a zeului Bachus. Tu îmi pari ca o bacantă, ce-a luat cu-nșelăciune De pe-o frunte de fecioară mirtul verde de martir. EMINESCU, O. I 30.
BAC├üNT─é, bacante, s. f. (La romani) Preoteas─â a zeului Bachus. ÔÖŽ Fig. Calificativ dat unei femei destr─âb─âlate. ÔÇô Fr. bacchante (lat. lit. bacchans, -ntis).
bacántă s. f., g.-d. art. bacántei; pl. bacánte
bacántă s. f., pl. bacánte
BACÁNTĂ s. (MITOL.) menadă.
BACÁNTĂ s.f. 1. Preoteasă a cultului lui Bachus. 2. (Fig.) Femeie cu atitudini libertine. [< lat. bacchans, cf. fr. bacchante, it. baccante].
BACÁNTĂ s. f. 1. (la romani) preoteasă a cultului zeului Bacus; menadă; evie. 2. (fig.) femeie cu atitudini libertine. (< fr. bacchante)
BACÁNTĂ ~e f. mai ales la pl. 1) (în Roma antică) Preoteasă a zeului Bachus, care celebra bacanalele. 2) fig. Femeie desfrânată, de moravuri ușoare. /<fr. bacchante
bacantă f. 1. preoteasă a lui Bachus; 2. femeie destrăbălată: bacantă între vestale AL.
*bac├ínt─â f. pl. e (lat. b├ícchans, -├íntis, part. prezent d. bacchari, a celebra misterele lu─ş Bacu, a te agita). Preuteas─â a lu─ş Bacu, menad─â. Fig. feme─şe foarte destr─âb─âlat─â.
BACANTĂ s. (MITOL.) menadă. (~ din mitologia romană se numea menadă în mitologia greacă.)

Bacant─â dex online | sinonim

Bacant─â definitie

Intrare: bacant─â
bacant─â substantiv feminin