Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

15 defini╚Ťii pentru bacanal─â

bacanál, ~ă [At: DA ms / Pl: ~i, ~e / E: fr bacchanale] 1 a Care este consacrat lui Bachus. 2 sf (Lpl) Sărbătoare în cinstea lui Bachus. 3 sf (Fig) Petrecere zgomotoasă Si: orgie. 4 sf (Fig) Destrăbălare.
BACAN├üL─é, bacanale, s. f. (La pl.) S─ârb─âtori nocturne la romani, cu dansuri, jocuri ╚Öi petreceri licen╚Ťioase ├«nchinate lui Bachus, zeul vinului. ÔÖŽ Fig. (╚śi la sg.) Petrecere zgomotoas─â ╚Öi destr─âb─âlat─â. ÔÇô Din fr. bacchanale, lat. Bacchanalia.
BACAN├üL─é, bacanale, s. f. (La pl.) S─ârb─âtoare la romani, cu dansuri, jocuri ╚Öi petreceri licen╚Ťioase ├«nchinate lui Bachus, zeul vinului. ÔŚŐ Fig. (╚Öi la sg.) Petrecere zgomotoas─â ╚Öi destr─âb─âlat─â. ÔÇô Din fr. bacchanale, lat. Bacchanalia.
BACAN├üL─é, bacanale, s. f. (├Än antichitatea roman─â; la pl.) S─ârb─âtoare ├«nchinat─â lui Bachus, zeul vinului, caracterizat─â printr-o exaltare mistic─â ╚Öi o veselie de╚Ö─ân╚Ťat─â. ÔÖŽ (La sg.) Fig. Petrecere zgomotoas─â ╚Öi destr─âb─âlat─â; desfr├«u, orgie.
BACAN├üL─é, bacanale, s. f. (La pl.) S─ârb─âtoare la romani ├«nchinat─â lui Bachus, zeul vinului, caracterizat─â printr-o exaltare mistic─â ╚Öi prin orgii. ÔÖŽ Fig. (La sg.) Petrecere zgomotoas─â ╚Öi destr─âb─âlat─â; orgie. ÔÇô Fr. bacchanale (lat. lit. Bacchanalia).
bacanálă s. f., g.-d. art. bacanálei; pl. bacanále
bacanál adj. m., pl. bacanáli; f. sg. bacanálă, pl. bacanále
bacanálă s. f., g.-d. art. bacanálei; pl. bacanále
BACAN├üL─é s. v. desfr├óu, dezm─â╚Ť, orgie.
BACAN├üL─é s.f. (La pl.) S─ârb─âtoare ├«n cinstea lui Bachus. ÔÖŽ (Fig.) Petrecere zgomotoas─â; orgie; desfr├ónare, destr─âb─âlare. [< lat. bacchanal < Bachus ÔÇô zeul vinului la romani, cf. fr. bacchanale].
BACANÁL, -Ă I. adj. 1. de bacanală. 2. (fig.) orgiastic. II. s. f. 1. sărbătoare cu muzică și dansuri, la romani, în cinstea zeului Bacus. 2. (fig.) petrecere zgomotoasă; orgie. 3. piesă instrumentală sau orchestrală, din perioada clasică și romantică, cu ritm alert, punctat, cu o factură acordică și sonoritate amplă. (<fr. bacchanal/e/, lat. bacchanalia)
BACANÁLĂ ~e f. mai ales la pl. 1) (în Roma antică) Sărbătoare cu dansuri și jocuri, închinată zeului vinului Bachus. 2) fig. Petrecere zgomotoasă și indecentă; orgie; saturnalii. [G.-D. bacanalei] /<lat. Bacchanalia, fr. bacchanale
bacanale pl. 1. s─ârb─âtoare ├«n onoarea lui Bachus ce se ╚Ťinea noaptea cu dezordini de tot felul; 2. dan╚Ť sgomotos ╚Öi destr─âb─âlat.
*bacan├íli─ş, f. pl. (lat. bacchanalia). Ni╚Öte s─ârb─âtor─ş desfr├«nate ├«n onoarea lu─ş Bacu, zeu be╚Ťii─ş, la vechi─ş Roman─ş (la 186 ├«nainte de Hr. senatu le-a oprit supt pedeaps─â de moarte). Fig. Petrecere zgomotoas─â ╚Öi destr─âb─âlat─â.
bacanală s. v. DESFRÎU. DEZMĂȚ. ORGIE.

Bacanal─â dex online | sinonim

Bacanal─â definitie

Intrare: bacanal─â
bacanal─â substantiv feminin
Intrare: bacanal
bacanal adjectiv